Destul de folkiști ca să nu fim triști

„Nu vă faceți griji, nu v-ați procopsit doar cu mi­ne-n seara asta”, ne spune cîrcotaș Cosmin Vaman, de pe-o scenă în care cîteva instrumente îi așteaptă cu­minți pe ceilalți membri ai trupei Spam. E vineri seara și la Ateneul Tătărași s-a anunțat concert de muzică folk. Nici bine nu te-ai așezat pe scaun că și auzi șușoteli în spatele tău: „ăștia… ăștia-s ăia care cîntă despre cele mai frumoase picioare, nu?”

Prima melodie interpretată de folkist îi este dedicată fetiței sale, Teodora, pentru că de cînd a apărut în viața lui, acesta face „invariabil bine”. „Avem 90 de minute în contract, de-asta vin eu, singur, cu 10 minute înainte pe scenă și cînt”, explică acesta după prima melodie. Cînd se-adună toți membrii formației în fața publicului, îți mai rotești odată ochii prin sală. Sînt copii, a­dolescenți și oameni mai mari. Mulți dintre ei își a­runcă bucuroși cîte-un salut de la un capăt al rîndului la altul. Și nimeni nu-i venit singur: vezi grupuri de cîte doi, trei și cinci prieteni. Unii dintre ei sînt veniți împreună cu iubitele, spre care își întorc drăgăstos capetele la următoarea melodie: „locul femeii e la cra­timă e-un cîntec despre cele mai frumoase femei din lu­mea asta: cele care vorbesc corect românește”.

Oamenii de pe scenă ne spun că „Drumul” este un album plimbat prin toată țara, în turnee, culegînd între timp și niște premii de care, spune Vaman, nu știe nimeni. Din sală se-aud imediat cîteva chicoteli. Îți atrage atenția o doamnă cu ochelari de-undeva de pe rîndul din spate care fredonează cînd cu voce tare, cînd în șoaptă, versurile fiecărei melodii. Duce cu ea mișcări ritmice, antrenante, dînd din cap energic și aplaudînd puternic la fiecare piesă.

Pe parcursul concertului, îți mișună prin cap o idee năstrușnică cum că ai ajuns, de fapt, la un număr de stand-up comedy, cu toate rîsetele și bătăile din palme care se-ngrămădesc la fiecare glumă care coboară de pe scenă, în public. „Să-mi spuneți cîți dintre voi ați mai fost la concertele mele ca să știu să nu-mi repet glumele”, spune Cosmin Vaman, cu o figură care se vrea a fi serioasă. Ochii tăi sînt prinși în jocul cerculețelor cu lumină colorată, care se-agață zglobii de fiecare locșor din sală, în ritmul melodiei „Nu sînt destul de trist să fiu folkist”. Explicația vine la sfîrșitul acesteia, de la solistul trupei: „m-a întrebat omul care se ocupă de partea tehnică cînd să facă jocul cu lumini. Eu i-am zis cînd îi place ce cîntăm. Se pare că melodia asta i-a plăcut”.

Mai multe rînduri de-aplauze, un bis insistent și trupa Spam revine pe scenă pentru alte cîteva cîntece. „Vă cîntăm acum… cele mai frumoase picioare” – strigă doamna cu ochelari. Îmbrățișezi versurile care te-au prins în jocul lor, te bucuri de acordurile de chitară care-ți răsună în urechi și te gîndești că tu chiar n-ai văzut folkiști la televizor.