Crîșming de toamnă

Orice student veritabil proa­s­­păt întors în Iași nici nu stă să mai despacheteze bagajele cu care-a venit de-acasă, eventual doar pu­ne mîncarea mamei în fri­gi­der, și se repede către barurile din cen­tru, să vadă ce s-a mai schimbat, pe unde se mai petrece și unde-i berea mai ieftină și mai rece anul ăsta universitar.

Trecem fără discuție pe lîngă Belfast și Stud, unde muzica e me­reu prea tare ca să poți purta o conversație fără să țipi și de mul­te ori chelnerițele sînt sictirite sau amețite și ajungem în zona Cub. Underground, ultima apariție a Iașului în materie de cîrciume și fostă manelotecă, are aceeași lu­mi­nă mov și apăsătoare care te în­­deamnă parcă să porți ochelari pentru ceață.

În Tavernă e karaoke pînă tîrziu, iar în pauze poți avea no­roc să prinzi și cîte un Kings of Leon, așa că nu stăm mult nici aici. Încercăm să prindem un loc liber în Bază, dar e plin, ca-n fie­care weekend, și nici nu vorbim atîtea limbi străine ca să ne pu­tem băga în seamă cu cineva. Nici în The Gate n-avem loc, așa că ne grăbim prin frigul de noapte spre Hand, pe care din păcate l-am găsit închis.

În Tavernă e karaoke pînă tîrziu, iar în pauze poți avea no­roc să prinzi și cîte un Kings of Leon.

Griff-ul este mereu o scă­pare bună, cu muzică mai mult decît de­centă (jazz, blues, rock vechi) și la un volum la care să te poți auzi cu vecinii de masă și prețuri acce­sibile, de multe ori deschis pînă tîrziu. Am vrea să ajungem și pînă în Tudor, în Max, dar e deja tîrziu și bani de taxi nu prea sînt, așa că ne refugiem la terasa Cur­ții Berarilor, unde cu oarecare dez­a­măgire descoperim că halba la un litru s-a făcut 10 lei.

Pentru cei cărora nu le este le­ne să mai meargă puțin pe jos, Acaju a rămas la fel de primitor și dacă chiar vrei să bei pînă în zori fără să te gonească nimeni, Ver­sor, barul din fundație, vizavi de Sage, e în continuare non-stop.