Concert învăluit în picături de ploaie

La sfîrșitul săptămînii trecute, ieșenii nu s-au lăsat speriați de norii amenințători și de stropii reci de ploaie, așa că pe ritmul muzicii au ieșit să petreacă de Sărbătorile Iașului. Sîmbătă, 15 octombrie, începînd cu ora 18.30, toate umbreluțele s-au strîns în centrul orașului pentru a se bucura de concert. Chiar dacă vîrful ascuțit al turnului aflat în Palatul Culturii părea că înțeapă norii care se adună negri deasupra Iașului, pe bulevardul Ștefan cel Mare, sute de umbreluțe care mai de care mai colorate s-au îndreptat ca moliile către scena luminoasă pentru a-i asculta pe Inna, Nicoleta Nucă, Carla’s Dreams sau Direcția 5.

Trupa Karma dă startul evenimentului, chemîndu-i pe curioși să se apropie de scenă, iar mulțimea în­cepe să prindă contur cu fiecare melodie nouă cîntată mai cu patos de solistul trupei. Cu cît avansezi în mulțime, cu atît frigul se simte tot mai puțin, iar bîțîiala pe ritmuri de rock face picăturile de ploaie din plete să se prelingă pe haine-n jos. Cei responsabili cu menținerea zîm­betelor pe față cît timp fiecare artist își așază instrumentele pe scenă sînt Dan Negru și Roxana Marcu, aceș­tia creînd momente de suspans pentru publicul care își așteptă nerăbdător artiștii pe care a venit să-i vadă. Ni­coleta Nucă ne cîntă cîteva coveruri de la artiști străini și ne invită să dan­săm alături de ea pentru a alun­ga frigul de lîngă scenă, iar treptat se tot adaugă cîte un rînd de spectatori. Deși furați de spectacolul de pe scenă și muzica îmbietoare, cei din mulțime nu uită să-și verifice bu­zunarele din cînd în cînd și să arun­ce priviri suspicioase în jur atunci cînd își îndeasă telefonul înapoi în buzunar. Un puști se luptă cu mul­țimea copleșitoare încercînd să ajun­gă cît mai aproape de scenă, dar re­nunță și-și acceptă înfrîngerea în fa­ța zidului neclintit de oameni.

De departe, cel mai așteptat mo­ment al serii este cel în care chi­pu­rile pictate se vor urca pe scenă, iar publicul strigă numele celor de la Carla’s Dreams de fiecare dată cînd le este adresată întrebarea: „pe cine ați venit să vedeți în această sea­ră?”. Aspectul misterios al celor din tru­pă i-a inspirat pe copiii, care au ales să semene cît mai mult cu idolii lor, și au urcat pe scenă să le fredoneze melodiile împreună cu toți cei pre­zenți la spectacol.

Jos umbrela

Inna își face intrarea pe scenă printre picături de ploaie, artista fi­ind ascunsă preț de două melodii de umbrelele spectatorilor din prime­le rînduri. Astfel ia naștere „mișca­rea revoluționară Jos Umbrela” ce protestează față de umbrelele mari din fața scenei. Rînd pe rînd, acestea sînt închise, permi­țînd tuturor să vadă strălucind costumul argintiu al artistei. Aceasta creează o atmos­fe­ră electrizantă, picioarele hotă­rînd singure să se ajute pe ritmul cople­și­tor simțit în piept ca o a doua ini­mă. Un tînăr, vrăjit de farmecul cîn­tăreței, încearcă să se facă remarcat schițînd forma unei inimi cu mîi­ni­le. Telefoanele plutesc deasupra ca­petelor, îndeplinindu-și scopul de a păstra a­mintirea fiecărui vers al artistei.

O fetiță ce-și face cu greu loc printre oameni, se zgîiește la chi­pul fiecărui spectator, cu speranța că-și va găsi părinții de care se pierduse. Inna părăsește scena pe fundalul vocilor publicului care îi cîn­tă „La mulți ani!” iar în locul ei urcă, spre bucuria fanilor, oameni cu ha­norace ce au ca desen o emblemă cunoscută de cei din public. Carla’s Dreams încep cu întîrziere concertul, cauza fiind niște probleme teh­ni­ce pentru care solistul își cere scu­ze. Spațiul din fața scenei devine neîncăpător, cu toții dorind să pri­veas­că măștile cît mai de aproape. Piesele atît de bine cunoscute fac publicul să cînte alături de artist, uneori, vocea din spate reușind să o acopere pe cea din boxe. O fană reușește să-l convingă pe unul dintre bărbații cu fața desenată să-i ia telefonul și să filmeze de pe scenă o parte din concert. Cînd din boxe ră­sună acordurile melodiei P.O.H.U.I., picături de ploaie încep să cadă pes­te spectatori completînd perfect ver­surile melodiei, în care cei de la Carla’s Dreams cîntă împreună cu Inna pe care au invitat-o din nou pe scenă.

Odată ce moldovenii cu aspect bizar părăsesc scena, mare parte din­tre cei veniți la concert se retrag că­tre casă. Traseul către ieșirea din mul­ți­me este ușor, fără a presupune vreun efort, trupurile fiind purtate din inerție către margine. Melodiile celor de la Direcția 5 îi însoțesc în noapte pe cei ce se plimbă pe bulevardul Ștefan cel Mare, îndreptîn­du-se înfrigurați către casă, doar îndrăgostiții, încălziți de iubire, a­lear­gă să mai zăbovească ascul­tînd ecourile pieselor de dragoste de la concertul ce încă nu s-a terminat.