Balena cinta la muzicuta

Folkul nu rasuna in salile de spectacol, in padure si nici macar pe plaja dn Vama Veche. Folkul cel mai bun se aude in fata caminului, cu berea la doi litri la subrat, citeva fete, trei chitari acordate dupa urechea fiecaruia si cite o muzicuta sau o tamburina.

In fata caminului C12 se tin cintari ce l-ar face pe Dinu Olarasu sa moara de ciuda ca nu mai e student. Pentru tinerii care se string aici, vara inca n-a trecut si muzica improvizata la sase corzi suna mai bine decit cea care se aude in boxe.

Ana are trei chitari in camera si le ofera oricui stie mai mult de cinci acorduri si doua strofe dintr-un cintec. Pina sa inceapa facultatea, colegele ei de camera nu ascultau folk. Acum de-abia asteapta ca ea sa se intoarca seara din oras si sa le scoata la o cintare. Au invatat intre timp versurile si o acompaniaza, contribuind la volumul muzicii. Din cind in cind mai scoate capul pe geam cite o fata ciufulita, se uita urit in jos si trinteste fereastra.

Portarul asculta si el. Ii place, dar nu vrea sa se vada, altfel tinerii se invata si nu mai pleaca. Daca muzica devine prea tare, iese din ghereta si ii avertizeaza: "Hai, baieti! Stiti doar ca la patru trece politia pe aici. Imi place de voi, nu vreau sa va ia iar la intrebari. Mergeti la Balena si cintati acolo cit vreti". Muzica n-ar suna la fel daca tinerii s-ar teme de militie. "Ne-am obisnuit cu amenzile"", raspunde Ana si isi continua melodia.

Din repertoriul unui folkist de camin nu trebuie sa lipseasca "Ripa", "Amintire cu haiduci" sau "Andri Popa". Dupa ce termina repertoriul obisnuit trece la melodii putin mai complicate. "Am uitat cum era. Fug pina-n camera sa aduc partiturile". Se intoarce cu un dosar in care de-abia mai incap, rupte de prin caiete, printate sau scrise de mina, foile cu multe  mizgaleli, versuri si note.

Stingerea se da cu zgomotul primului tramvai care coboara dinspre Agronomie. Acesta, fata de cel din melodia care doar ce s-a terminat, n-are etaj si nici nu-i tras de cai.

Ioan STOLERU