Tango cu pisici

Cafeneaua Utopia se ascunde, printre zecile de clădiri de pe stra­da Lăpușneanu și parcă doar lumini­le aprinse în toiul nopții te îndeam­nă să faci un pas la stînga și apoi să cucerești pas cu pas scările care te duc într-o lume a stărilor. Un loc plin de simboluri, căci de la intra­re îți surîde în tăcere pipa care te duce cu gîndul la René Magritte, plin de culori care-ți aduc aminte de vară și în care acordurile de pian și de vioa­ră se aud de la amiază pînă sea­ra tîrziu. Aici, aproape în fiecare săptă­mînă, au loc concerte de jazz sau de vioară care încep de la ora 19.00 și care se termină pînă cînd ul­timul client se decide că-i timpul s-o ia pe drumul spre casă. Sîmbăta sau du­mi­nica seara, membrii a do­uă clu­buri de tango din Iași își dau întîlnire în cafenea și după ce consu­mă un ceai sau un pahar de vin ro­șu încep repetițiile. De multe ori, da­că ești dornic să înveți și tu cîțiva pași de tango, este suficient să fii a­colo, la timpul potrivit.

Fie că în treacăt cumperi o car­te de la anticariatul de pe Lăpuș­nea­nu pe care s-o citești în cafenea, fie că vii cu prietenii să joci „Activity” sau pur și simplu să consumi un cocktail al cărui preț nu depășește suma de 10 lei, chelnerii te vor pri­mi cu ospitalitate de parcă te pregă­tești să intri în sufrageria unui prieten. Atunci cînd dai să te uiți în jur, prin pereții din sticlă ai cafene­lei, n-o să știi să-ți răspunzi la între­barea „cînd a trecut timpul?”. Pe lîn­gă muzică și dans, și actoria își fa­ce loc aici căci Andrei Ciobanu sau A­na Hegyi sînt doar doi dintre acto­rii ieșeni care și-au pus în scenă pie­sele de teatru și care au adunat un „mănunchi” bogat de oameni.
Vara, în fața cafenelei, zecile de paharele cu limonadă, latte cu la­van­dă sau suc se scaldă în raze­le soa­relui, iar uneori pare că ai ne­vo­ie și de o rezervare pentru a-ți fa­ce loc prin­tre clienții deja abo­nați la uto­pie.

Plictiseala se alungă u­șor, da­că ai prietenii alături de tine jocu­rile de societate vor deveni un bun remediu, iar dacă ești singur nu-ți ră­mîne decît să-ți cauți norocul în ceaș­ca de cafea sau să urmărești pi­sica care mai în fiecare seară mișu­nă printre clienții cafenelei.