• Rugăciuni în dealul Bârnovei

    Povești fără timbru

    S-au strîns sfioși în casă nouă din primăvara lui 2009. Au venit  purtați de aceleași lipsuri la în­demnul doamnelor de la școală sau de la primărie care le spuseseră că în fostul conac al familiei Inculeț vor găsi zilnic lumină, apă, căldură și o vorbă bună. Și astfel, după ce lista copiilor nevoiași a trecut […]

  • Dan Diaconescu, în direct din inima poporului

    Povești fără timbru

    Un bărbat înalt, împachetat într-un pardesiu negru și cu pleșuvia scoasă la iveală mă anun­ță, cu voce tăioasă, că nu mai sînt locuri la par­ter. „Încercați la balcon, acolo au urcat mai pu­țini”. Minte, descopăr mai tîrziu. La balcon mai sînt doar cîteva scaune goale. Celelalte sînt ocupate de femei și bărbați de vîrsta a […]

  • Oamenii cu suflet de răchită

    Povești fără timbru

    La Heci, în familia Toderașcu, tatăl și copiii dau via­ță nuielelor așa cum au învățat de la bătrîni și cum nicăieri în țară nu se mai face. Îi caut întrebînd numele de familie, dar nimeni nu îi cunoaște. Doar cînd pomenesc de răchită toți ridică sprîncenele a aducere aminte și mă trimit la „Coșarcă”, asta […]

  • A doua viață a sfinților de vopsele

    1001 de chipuri

    În lupta lor cu timpul, toate armele sînt bune: de la clei de iepure și ceară neutră pînă la dopuri de plută. Pentru că noile tehnologii, care recomandă păstrarea operelor de artă în spații fără oxigen, încă nu au ajuns în România, ei lucrează cu ceea au învățat de la părinții sau profesorii lor. Dar […]

  • Povestea icoanelor date cu ruj

    1001 de chipuri

    Ca să pot să vă spun povestea ur­mătoare, ne-am dat întîlnire în spa­tele lui Gulliver. Și ne-am așezat pe banca cea mai retrasă din spatele lea­gănerilor umede ca nu cumva să fim deranjați de cineva în timp ce în­cercam să refacem o icoană. O i­coa­nă veche de o sută de ani. Am în­vățat că atunci […]

  • Școala însuflețitorilor de picturi

    1001 de chipuri

    Sala T2 arată ca un laborator de chimie cu mobilier lucios, cu per­de­­le lungi de un alb imaculat în ca­re icoanele stau așezate pe panouri mari ca niște exponate de muzeu, aș­teptînd să fie puse sub microscop. Mina Moșneagu, lector la Secția de Patrimoniu Cultural a Fa­cul­tă­ții de Teologie, vorbește calm de­s­pre meseria ei, mă […]

  • Vechea greacă se-nnoiește

    1001 de chipuri

    Îl urmăresc cum își așază cu ma­re grijă pe peretele de culoarea piersicii „copiii”, în timp ce le vorbește. A­șa își numește el icoanele pe care le-a pictat și de care a prins drag. „Sînt atît de fragile, încît mi-e frică să le și privesc, ca nu cumva să se di­strugă. Mă uit cum iau […]

  • Cînd păpușarii părăsesc scena

    Pastila de după

    Rămînem singuri și fără sprijin. Ne este greu să ne ridicăm și să facem primii pași în tăcere, fără vocea caldă cu care ne-am obișnuit: „ești destul de puternic, poți să o faci”. Chiar și atunci cînd primeam cuvinte de ocară în loc de laude, știam că ne vor da avînt. Iar cînd sforile se […]

  • Cea mai tristă victorie

    Pastila de după

    Să fie clar de la început, sîntem du­șmani. Ne aflăm mereu de părți di­ferite ale baricadelor, sau, mai bi­ne zis, ale catedrelor roase de timp și de pixurile celor mai plictisiți din­tre noi. Ne vînăm unii pe ceilalți în­că de la începuturi, atunci cînd cercu­lețele nu ne ies perfecte și tabla în­mulțirii nu vrea să […]

  • Întîrziere de-o viață

    Pastila de după

    Mi-a spus Sorin de el și l-am gă­sit în gară, singur, așteptînd-o pe Ela de cîțiva ani. Stătea acolo pe primul peron și doar din cînd în cînd se mai uita la ceasul cu limbi ruginite, spînzurat de pe­re­te­le din față. *** Cred că de acum și el știe că vechiul orologiu nu mai fun­cțio­nea­ză […]

  • Între biserică și sat, o copilă

    Pastila de după

    I-a fost alături de cînd se ști­e. De pe vremea cînd se juca cu pu­ii pe care îi punea într-o cutie ma­re de carton și striga cît o ține gu­ra că sînt de vînzare. El, pe a­tunci încă „fratele Onofrei,” îm­bră­cat cu haine negre și lungi in­­­tra în curte, se așeza pe o bu­tu­­rugă, scotocea […]

  • Bebița învață de la copaci

    Pastila de după

    E o casă în Iași, undeva între sta­­ția Pădurii și Piața Chirilă, mi­cu­ță așa, zglobie chiar, împrejmuită de o curte imensă prin care înoată mai multe rațe. Din casa aceea răz­bat, din zori pînă în întuneric, acorduri supărătoare de manele, motiv pen­tru care vecinii sînt retrași și nu-i loc nici de „Bună ziua” între ei. […]

  • În așteptarea ultimei zîne

    Pastila de după

    Știam că a venit la mine și acum o lu­nă, dar încă așteptam cu ne­­răb­da­re să apară din nou. Nu am văzut-o ni­­­ciodată, dar mi-o i­ma­gi­nam mereu îmbrăcată cu o rochie albă și stră­lu­ci­­toare, cu bucle de aur și cu ochi al­baș­tri. Nu se­mă­na nici cu păpușa pe ca­re mi-a adus-o moșul în pragul Crăciunului, […]

  • Cu naveta, la taclale

    1001 de măști

    Pleacă în fiecare dimineață și se întorc spre amiază, cu plase de rafie sau sacoșe de la Billa. Fie că merg la serviciu sau se întorc acasă, navetiștii au întotdeauna discuții amuzante, iar șoferii nu-s mai prejos. Nu-i întrece nimeni în glume și expresii haioase. Ca să intrăm în lumea lor, a celor care iau […]

  • 12 ani, zece cartușe

    1001 de măști

    Două fete chicotesc pe trotuar, pe Sărărie, acolo unde stă lumea la oca­zie spre Moldova. Nici zece minute nu trec că deja le abordează unul de vreo 30 de ani, „unde mergeți, fetele?”. „La Sculeni”, și deja-s în mașină. Aici trebuie să fii rapid sau pleacă omul fără tine și nici nu-ți dai seama. „Unde […]

  • Rătăcitorul din sac

    1001 de măști

    „Pentru Hadîmbu tocmai ce-a ple­­cat mașina. Aveți pe la patru alta, dar de la mănăstire nu mai puteți coborî decît cu ocazie”, mă lămurește șoferul din microbuzul încă gol care merge spre Osoi. După vreo zece minute în stația pustiită de la bazar vine o mul­ți­me de tineri cu ghiozdane și genți pe umăr, se […]

  • Piratul de pe Europeană

    1001 de măști

    Ghiță are un microbuz verde mai bătrîn decît el, cu care duce în fiecare zi na­vetiștii din Mihoveni la Suceava pen­­­tru doar doi lei. Se trezește în fie­ca­re dimineață la aceeași oră, la patru fix, și, după ce bea cafeaua, iese la drum. „Asta fac din ’90 încoace. E zonă bună că-s mulți care lucrează […]

  • În Ciurea, la castele

    1001 de măști

    Dacă într-un autobuz sînt 30 de persoane, iar în stația următoarea co­boa­ră 5 și urcă de două ori mai mulți oa­meni, iar la următoarea stație co­boa­ră 10, urcă vreo 20, și acest pro­ces se repetă de cîteva ori pe parcursul traseului, să calculăm cîți oa­meni a­jung la destinație în localitatea Ciu­rea. Rezultatul este greu de […]

  • Alumni cazează absolvenții înapoi în cămin

    Honoris fără Causa

    Organizațiile Alumni de la universitățile ieșene își desfășoară activitatea în vederea păstrării relațiilor cu absolvenții și îmbună­tă­țirea serviciilor pe care le oferă instituțiile pentru actualii studenți. Unele acțiuni au rămas la stadiul de proiect, chiar din momentul înființării asociațiilor de absolvenți și pînă în prezent. Deși acestea au fost menite să aibă un rol cheie […]

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top