• Rocada Geoană – Blaga sau unde dai și unde crapă

    Cap în cap

    Victoria lui Ponta asupra lui Geoa­­nă s-a terminat cu un schelălăit trist în PSD, din scaunul de șef al Senatului lătrînd acum vioi „buldo­gul” Blaga, readus în prim plan de o miș­care politică a cărei rațiune sca­pă bărbaților de stat, mari sau mici Ti­tulești. Funcția, la catafalcul că­re­ia Ponta poate depune de acum îna­inte toate […]

  • Blaga e cu ochii pe Boc și pe Băsescu, pe amîndoi

    Cap în cap

    Nici PDL, nici Vasile Blaga, nu pă­reau să fi făcut pregătiri intense pen­tru a prelua șefia Senatului. Pe­de­liștilor aproape că nu le-a venit să creadă că PSD scapă din mîini aceas­tă funcție. La rîndul lui, Mircea Geoa­nă părea uimit că pesediștii, du­pă ce și-au făcut prost socotelile, în­chi­puindu-și că președinția Senatului le aparține de drept […]

  • Slovacia, luată cu ambulanța

    Informare

    Dacă o parte dintre medicii din es­tul Europei migrează spre vest, în spe­ranța unor locuri de muncă plă­­ti­te cît mai bine, cei care rămîn acasă duc criza în spinare. Ori sînt tri­miși de conducere să lucreze în stra­dă zi și noapte, ori sînt a­me­nin­țați de a­ceasta cu închisoare. După ce Gre­cia a cerut medicilor să […]

  • Coloniști în preistorie

    Mai plați ca ecranul

    Canalul TV Fox trimite în fie­care luni cu 85 de milioane de ani în trecut. Terra Nova, serial a­­flat la cel de-al zecelea episod cre­­ea­ză controverse în rîndul iu­bi­torilor de SF, pe o baricadă a­flîndu-se ­cei conservatori iar pe alta iubitorii de nou. În episodul pi­­lot acțiunea tre­ce din viitor în tre­cut. Familia Shannon, prota­go­nista […]

  • Humoreanul care a pictat suferința pe Dunăre

    Povești fără timbru

    Realitatea este că nu i-a înghițit niciodată pe ruși, dar a făcut greșeala să spună asta cu voce tare. I s-a zis și atunci, și după ce a fost eliberat în ’64, că va fi întotdeauna „omul cu semnul întrebării”, oriunde va merge, dar el a ținut să le demonstreze con­trariul. A terminat Artele Plastice […]

  • Cronicile caselor fără stăpîn

    1001 de chipuri

    Erudiții altor timpuri n-ar fi rămas pînă astăzi doar înghesuiți în biblioteci. Locuințele lor au devenit, relicve ale unui Iași în care sălașul scriiturii creștea pe om ca o membrană regeneratoare. Dar ghizii taciturni împart pliante informative, iar istoria a lăsat pe­re­ții scorojiți să spună povestea vechilor proprietari.

  • Cu ochii pe Ceahlău și Prut

    1001 de chipuri

    Pe dealul Copou, acum două de­ce­nii, cît vedeai cu ochii erau numai vii. Azi, pe locul fostelor plantații de stru­guri s-au înălțat case peste case, iar mai sus de ultimele blocuri de lîngă U­ni­versitatea de Agronomie, o curte cu casa în vale ține porțile deschise me­reu. Păcat doar că nici șoferii nu pot fi de […]

  • Un șantier pașoptist

    1001 de chipuri

    Din capătul străzii se aud frînturi de muzică, însoțite de zgomotul sti­cle­lor de bere ciocnite de doi tineri. Str­ăzile întortocheate care duc la fos­ta reședință a lui Mihail Ko­găl­ni­cea­nu se umplu an de an cu case moder­ne. Vechile case ale străzii mai sunt lo­cuite doar de cîte un bătrîn care stă cu­rios la poartă, întrebînd […]

  • Ultimul templu din Țicău

    1001 de chipuri

    Cînd dai cu ochii de ea, simți că te-ai întors în timp cu mai bine de un secol, la vremea în care poveștile cu urși păcăliți și vulpi viclene, abia e­rau așternute pe hîrtie. Pentru doamna Nina însă, unul din îngrijitorii ca­sei, bojdeuca este un loc bi­ne­cu­vîn­tat și vorbește despre ea și despre stă­pî­nul său, […]

  • În trecere pe la „duduia Otilia”

    1001 de chipuri

    Coborînd în vale de pe Elena Doam­na, îți va fi greu să nu observi indicato­rul care conduce către o străduță în­gus­tă și veche. Înainte să ajungă „Casa me­mo­rială Otilia Cazimir”, locuința a fost cum­părată de către tatăl autoarei, Gheor­ghe Gavrilescu în 1908, după ce, i­ni­țial fusese construită înainte de 1860. În spatele gardului îngropat de […]

  • Campusul în paradigma 2.0

    Pastila de după

    Studenția noastră e bine ancorată în cul­tura cibernetică. În că­min sînt atî­ția prieteni, cî­­­­te intrări au routerele, iar angoasele, nemul­țu­mirile, vocife­ră­rile aci­de și culmile fericirii nu-și mai găsesc rațiu­nea în zgomotul unei tigăi lo­vi­te de-o lingură de lemn. E mai eficient un „event”.

  • Nu ne omorîți fantomele!

    Pastila de după

    Îmi aduc aminte cît de savuroase e­rau poveștile tatălui meu despre pri­me­le zile de cămin. Se făcea dis­tri­buția, mergeau la administrație și luau în primire camerele. Niște încăperi ne­gre, care aveau doar paturi cu saltele po­nosite, iar pentru a nu îngrădi spiri­tul liber al tinerilor studenți, lipseau și gea­murile. Numai cei norocoși se lă­u­dau cu […]

  • Cel mai vechi din curtea școlii

    Pastila de după

    Ziua 1 Salut, băieți! Ce faceți, voi de un­de sînteți, în ce an și la ce faculta­te? V-ați apucat deja de dat cu var? Hai că mă schimb și mă bag și eu la peretele din dreapta. „Hai, noroc! Merge netul? Bă­găm un Counter? Și ce dacă sînt doar două găuri de Internet? Am eu […]

  • Dintr-un cartier muncitoresc

    Pastila de după

    În anul al doilea, țin minte că ea lo­cuia cu niște fete de treabă de la Te­ologie, iar eu, perete-n perete. N-o să uit prea curînd cum își petrecea mai mult timp pe hol, în poziție de lotus, căutînd cu Matei în brațe – laptopul – Internet wireless de la zeii Uni­ver­sității „Cuza”, dacă își […]

  • Spaima camerelor gemene

    Pastila de după

    „402 și 403 erau mereu cele mai tari camere din cămin. Îmi amintesc că e­rau seri în care oamenii se adunau pe hol, se așezau sultănește pe hîrtii sau di­rect pe covorul călcat în picioare și pa­sau o sticlă de vodcă pînă spre di­mi­neață cînd fiecare dormea în ce cameră a­­puca. Se trezeau buimaci, dar […]

  • În topul afacerilor din Tudor, studenții ies pe locul doi

    Honoris fără Causa

    Că T 17 este cel mai mare cămin studențesc din Europa de Est este deja un fapt cunoscut. Totuși, prin faptul că a adunat, de-a lungul timpului, la parterul său, două sedii de bănci, un supermarket, un coafor vechi din anii ’70, o covrigărie, un Orange Shop, farmacii și trei baruri, face o notă discordantă. […]

  • Cînd s-au pietruit drumurile boierilor

    1001 de măști

    Nimeni nu s-a gîn­dit, cînd și-a făcut mus­tăți de la spuma de bere pe Lăpușneanu, că acolo umblau „stafii” ca să spe­rie clienții be­ră­ri­ei „Bragadiru”. Sau că sta­tu­ia din Piața Unirii arată România ținîndu-și fiicele pe brațe. Și to­tuși, sînt legende care în­făți­șează un Iași despre care pu­țini știu și pe care, de 1 decembrie, […]

  • Prinși într-o coloană de istorie

    1001 de măști

    Gîfîind incontrolabil, ajung la Universitatea de Medicină cu cinci minute înainte de ora 14.00, cînd ar fi trebuit ca „Iașul în marmură și bronz” să-și anunțe plecarea. Cu ochii neliniștiți, încerc să găsesc gru­pul, dar nu vad pe nimeni cu ex­cep­ția unei fete care stă as­cun­să într-o gea­că de fîș gri. Mă apro­pii tacticos de […]

  • Aceeași Unire într-o altă pălărie

    1001 de măști

    Iașul posomorît păstrează mai puternic mirosul de vechi pe stră­zile înguste. Sub papucii uzi, tinerii nu contenesc să îi caute ascunzi­șu­ri­le­ în clădiri și simboluri de odini­oa­ră. Nu știu prea multe despre Ziua Na­ți­onală a României, poate doar își a­mintesc de paradele militare pe care le vedeau la televizor. Totuși, ziua me­rită să fie sărbătorită […]

  • Promenadă pe o uliță stingheră

    1001 de măști

    „Ei bine domniță, nu se mai cîntă imnul ca pe vremuri”, îmi întrerupe șirul gîndurilor bărbatul aflat la cîțiva metri distanță. Observă că sînt acolo de cîteva minute bune și mă întreabă dacă aștept pe cineva sau pur și simplu am venit la „sărbătoarea de ziua noas­tră”. Grupul de copii aflat în centrul Pieței Unirii […]

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top