Șerpărie și blazare

Mai țineți minte ghidușia aia din campania PSD pentru parlamentare de anul trecut cu ziarul? „Păstrează acest ziar de campanie și încercuiește zilele din calendar atunci cînd măsurile de mai jos vor fi adoptate cu PSD la guvernare”, și erau acolo tot felul de promisiuni de măriri de salarii și reduceri de taxe, de ziceai că au găsit Dragnea și ai lui cazanul cu aur de la capătul curcubeului. „Ce glumă bună”, am zis noi toți ăștia din bula oamenilor care nu au întîlnire cu Mircea Badea seară de seară; și ce repede și ușor i-au dat crezare ceilalți, majoritatea, la fel cum au înghițit toate găluștele din campanie și acum așteaptă pronia să le lase găleata cu bani la poartă. Și cînd spun „majoritatea” mă refer la electoratul activ, desigur, pentru că cei mai mulți români oricum au stat acasă. E ironic cum sloganul „Mă piș pe el de vot”, apărut – culmea – în timpul europarlamentarelor din 2014, a ajuns să ajute atît de mult PSD-ul acum. Și cînd spun PSD mă refer și la PNL, care mimează opoziția ca o promisă mireasă de lumea a treia fericirea în noaptea nunții, profitînd în egală măsură de asaltul împotriva luptei anticorupție, fiind un partid aproape la fel de bolnăvicios de corupt.

„Ce glumă bună”, zicem acum în continuare, la zece luni de la fițuica aia de campanie. Singurele eforturi consistente duse de coaliția de guvernare au fost înspre schingiuirea justiției spre beneficiul privilegiaților partidelor, ignorînd cu desăvîrșire consecințele economice pe care le suportă România ca urmare a incompetentei și iresponsabilei guvernări. Ce contează că crește ROBOR-ul, cînd cei mai mulți români habar n-au cei ăla? Ce contează că a crescut prețul la pompă, cînd Tăriceanu spune că nu-i adevărat și, așa cum bine și ironic puncta o glumă acum cîțiva ani, românii tot de 50 de lei pun benzină? Ce contează că ministrul Educației are inteligența unui trol care-ți cere cinci galbeni să treci podul, cînd românilor le pasă de educația copiilor lor cum le pasă de faptul că SUA s-au retras din UNESCO? Cristina Tunegaru și „Baltagul” sînt finețuri de nișă în comparație cu cancerul care e educația românească astăzi.

„Ce glumă bună” am zis iar în timpul ultimului Comitet Executiv al PSD, la care ne-am uitat ca la circ, ca la o insulă de pe Dunăre, din sudul județului Teleorman, plină de șerpi mîncîndu-se unul pe celălalt. Și o să ne uităm așa în continuare, blazați și în bula noastră în care avem impresia că glumițele, ironiile și share-urile noastre contează, în timp ce ăștia-și fac de cap ca-n codru pe banii noștri, ca la următoarele alegeri să mai scoată o fițuică în care să promită marea cu sarea. Și, în caz de ceva, Soros e de vină.