Două Românii

Ne-am inflamat atît de puternic gîndindu-ne la riscul unei Europe în două viteze încît nu vedem că România funcționează exact în sistemul acesta. O Românie prosperă, pro-europeană, deschisă către dezvoltare, inovativă, pe care marile industrii o descoperă primitoare și flexibilă, care poate exporta concepte, idei și stări de spirit, și o Românie medievală, adînc naționalistă, caracterizată printr-o sărăcie cruntă, dependentă de ajutoare sociale și distrusă de corupție.

Nu există nici un motiv pentru care proiectul de țară pe care-l tot vîntură președintele Iohannis prin comisii speciale să nu aibă ca obiectiv primordial unificarea celor două Românii. Planificarea trebuie făcută pe termen lung și să fie clădită pe educație. Într-o țară în care oamenii sînt capabili să gîndească singuri, în care au condițiile să lucreze, să inoveze, să dezvolte comunitățile în care trăiesc, Româniile se vor unifica de la sine.
De aceea trebuie gîndite inițiative care să aibă efecte în mai mulți pași, nu doar pe termen scurt. Crești burse, salarii, pensii – ai efecte imediate. Dar dacă oferi tinerilor care vin din mediul rural posibilitatea să obțină o bursă specială de 600 de lei, s-ar putea să-i aduci spre universități. Un lucru bun, indiferent de problemele care există acum în învățămîntul superior din România. Guvernul ar vrea ca apoi acești tineri să facă un modul psihopedagogic și să se întoarcă să predea în comunitățile rurale din care provin pe o durată echivalentă cu cea a studiilor, timp în care au luat bursă.

Pe termen lung – poate fi o soluție pentru a atrage tineri către zonele rurale. Tineri care să nu simtă că îi îngropi acolo, într-o zonă fără viitor, ci care să-și înceapă acolo cariera în învățămînt. Sigur, mai e cale foarte lungă – trebuie asigurată o infrastructură a școlilor în sate, posturi libere, încadrare și salarizare decentă. Dar e genul de măsură în mai mulți pași care poate fi aplicată într-un viitor ce nu pare futurist. Și mai e important e că în spatele acestei decizii – despre care se discuta inclusiv în timpul guvernului tehnocrat – stă o statistică înspăimîntătoare: sub 5% dintre tinerii din mediul rural vin la facultate. Nu au bani, educația de bază necesară, nu le explică nimeni la ce i-ar ajuta și sînt mai preocupați să muncească pentru a avea ce mînca decît să se gîndească la ideea de profesie.

De la ei poate veni transformarea celor două Românii. Însă trebuie o viziune politică pe termen lung, acceptată și pusă în aplicare de astăzi, înainte de grațieri sau amnistii. Una pe care să nu o prindă niciunul dintre cititorii „Opiniei” de astăzi, dar care să fie un proiect de țară demn de cărțile de istorie.