Birouri lucioase pentru minți livide

În Marea Britanie se poartă zi­lele astea o dezbatere destul de dură pe tema reformei în educație. Ministrul Michael Gove vrea să in­troducă din septembrie, anul viitor, zile mai lungi de școală (școlile de stat pot rămîne deschise pînă la 16:30) și vacanțe mai scurte (va­can­ța de vară va dura doar patru săp­tă­mîni).

Acesta urmărește, pe lîngă îm­bunătățirea performanței școlare a elevilor, și ajutarea părinților care lucrează mult și nu-și pot su­pra­ve­ghea copiii de cînd termină orele și pî­nă ei se întorc de la muncă. Un ar­gument foarte pertinent al minis­t­ru­lui este faptul că actualul sistem școlar a fost conceput pentru e­co­no­mia agrară a secolului al IX-lea, cînd copiii mergeau pe cîmp la scos cartofi în luna octombrie. Altă idee a sa este nivelul mult mai ridicat al educației în Asia de Est față de ța­ra Marea Britanie. „Putem fie să începem să muncim la fel de mult precum chinezii, fie în curînd toți vom munci pentru chinezi”, spune altcineva din Guvernul Angliei.

Scriam că dezbaterea este dură pentru că sindicatele din în­vă­ță­mînt nu sînt de acord cu aceste propu­neri, argumentînd că elevii și profesorii petrec deja destul de multe ore în școli. Bineînțeles, este cale lungă pî­nă aceste modificări se vor face, da­că se vor face. Trebuie schimbate legi și, mai greu, mentalități. Dar e bine în primul rînd că aceste discuții e­xis­tă în forma actuală.

Britanicii dintotdeauna au fost elitiști, dar cam așa ar trebui să se poarte în orice stat civilizat dis­cu­ția pe tema educației. Mai este aceasta relevantă pentru societatea și e­co­no­mia în care trăim, sau trebuie să o a­daptăm, s-o modernizăm? Din pă­ca­te, la noi cel mai adesea se mer­ge pe principiul orb „indiferent ce au făcut cei dinaintea noastră, bun sau rău, călcăm tot în picioare și o luăm de la capăt; reforma sîntem noi”. E fix atitudinea frustratului incompetent care ajunge într-o funcție pe ca­re e conștient că n-o merită dar, ca să-și justifice cumva prezența a­co­lo și ca să le fluture în nas și celor din jur nou-căpătata importanță, schim­bă tot mobilierul din proas­pătul birou. Aparent la asta ne pricepem foarte bine, să înlocuim ma­sa cu o masă mai mare și mai lu­cio­a­să, care să compenseze pentru lipsa com­petenței.

Ar trebui să se poarte și la noi astfel de dezbateri. Dar la nivel î­nalt, nu în cercuri elitiste și în am­fiteatre pe jumătate goale. Sînt va­canțele prea lungi? Nu știu, dar sînt mulți elevi care după trei luni nu mai știu să scrie. Zilele prea scur­te? Nu cred, dar și-așa se chiulește des­tul. Mai este învățămîntul relevant pentru economia și societatea în ca­re trăim? Greu de spus, dar sînt mulți absolvenți care nu știu să scri­e un CV sau măcar un email.

Ioan STOLERU