Apocalipsă și ură

Miercuri, după anunțarea rezultatului alegerilor prezidențiale din Statele Unite ale Americii, în urma cărora Donald Trump a devenit cel de-al 45-lea președinte american, titlurile marilor ziare ale lumii își scriau dezamăgirile chiar pe primele pagini. Printre „Dumnezeu să ierte America! Populismul candidatului republican s-a impus și a provocat prăbușirea lui Clinton” (în El Periodico) și „Casa Groazei”, pe un fundal cu o imagine a Casei Albe (în Daily News), cei de la publicația franceză Libération au publicat o ediție specială pe a cărei primă pagină se afla chipul noului președinte însoțit de titlul „Trumpocalypse” – alcătuit din „Trump” și „apocalipsă”.

Apocalipsa văzută de francezi a reflectat o apocalipsă americană pe care-a văzut-o mai toată Europa, care s-a trezit, s-a întrebat „Cum o fi posibil așa ceva?” și i-a compătimit pe americani în fel și chip. Pentru că în majoritatea sondajelor din presă Hillary Clinton era mereu pe primul loc, oamenii și-au explicat mai greu cum a fost posibil ca Statele Unite să ajungă, în final, pe mîna unui președinte atît de controversat, așa că au acceptat ceea ce sociologii numesc „spirala tăcerii”; adică de rușine, pentru a nu fi condamnați pentru ceea ce susțin, au preferat să nu vorbească despre ce vor face, iar în ziua votului au votat cu Donald Trump.

Pe lîngă titlurile marilor ziare, pe internet a circulat încă din dimineața de după alegeri un articol intitulat „Prima zi în America lui Trump”, care nu era altceva decît o colecție a incidentelor petrecute în diferite state americane și postate pe Twitter sau Instagram de persoanele în cauză. Chit că se așteptau ca susținătorii lui Trump să pună în aplicare multe dintre lucrurile despre care președintele a tot vorbit în campanie, chit că au fost luați prin surprindere, americanii au fost loviți, de nicăieri, de un val de ură cu care rar le-a mai fost dat să se întîlnească. „Trumpocalypse” a adus, odată cu victoria lui Trump, frica zilei de mîine a minorităților, teama de-a mai apărea în public și de-a recunoaște că ești diferit – de a-ți afirma religia sau orientarea sexuală. Deși paradoxal, în America tuturor posibilităților, toate aceste lucruri normale, pînă atunci, pentru care minoritățile luptaseră, au devenit peste noapte călcate și mutilate de marele picior al constrîngerilor.

În colecția din „Prima zi în America lui Trump” poți să găsești tineri musulmani care postează mesaje de îngrijorare primite de la părinții care le spun să se întoarcă acasă, poți găsi fotografii ale studenților cu orientări sexuale diferite care plîng din cauza răutăților colegilor la facultate sau chiar fotografii ale copiilor bătuți la școală de către colegii lor, din cauza culorii diferite de piele. Nu știu cum va fi America lui Trump în continuare, dar calificarea și urcarea discriminării pe podium încă din prima dimineață a fost un fel de pumn în stomac pe care America și l-a dat singură. Noi, ceilalți, doar l-am văzut și de-atunci ne întrebăm doar cam cît timp o mai dura pînă-și va da seama că, de fapt, i s-a făcut rău.