Vreau sa ma fac bugetar

Oricind poti lucra mai putin decit te platesc ei. Poate sa-ti fie patronul cit de dragut, e nedrept ca se comporta de parca ar fi intr-un concediu permanent, are mereu timp sa-si poarte drept cravata si nu-l vezi cu capul in jos.

Nu e mai bine ca singurul tau sef sa fie un ministru, pe undeva, in alt sediu? Asa ca te hotarasti. Vrei sa te faci bugetar, sa-ti mearga leafa la infinit, putina, dar sigura si sa faci zilnic exercitii de privit pe fereastra. Messenger-ul iti poate fi un partener de nadejde. Mai ales dupa ce ai terminat de citit ziarele pe net, si dupa ce toate site-urile de shopping s-au dus unul cite unul.

Cel care e simbolic seful tau stie pina si el ca nu ia decit cu ceva lei mai mult. Se simte vinovat si ,cind merge la traininguri de plictiseala. Din strainataturi, nu uita sa aduca ceva colegilor. Cea mai la indemina e ciocolata. Nimeni nu te da afara daca strimbi din nas ca nu vrei sortimentul cu menta, in fond, o ciocolata nu trebuie sa-ti desfunde nasul.

Te compatimim, dupa-amiaza traiesti un adevarat chin, ceasul de pe perete se dilata, devine patratos, capata onduleuri, dar tot nu-si misca acele mai repede. Si asa hipnotizat, cind ai iesit de la serviciul sigur, al statului, nu mai esti om. Degeaba te intreaba prietenii de ce nu merge berea, esti un om chinuit, plictiseala ataca sistemul nervos ca o caracatita ucigatoare. Dar rezisti, de frica, din necesitate, ai familie, poate copii.

La patron mai ai o problema: punctualitatea. Pai, cum ai explica traficul, aglomeratia, ceasul care nu suna la timp? Pentru toate astea merita sa ramii bugetar, sa traiesti la infinit aceleasi zile, sa nu-ti fie frica de imprevizibil, n-are cum sa se intimple. Invatat fiind cu timpul de ghiseu, greoi si prizonier in ceasul nenorocit, esti lipsit de frica. Nu poti sa nu te intrebi daca cei angajati la patron nu se plictisesc de imprevizibil.

Andreea ARCHIP