Vine valul, îmi ia somnul
Pastila de după 17 mai 2011 Niciun comentariu la Vine valul, îmi ia somnul 1A venit fără să-mi dau seama, ca un val care te ia prin surprindere într-o dimineață în care te-aștepți ca apa să fie lină. Și, la fel ca în mare, m-am speriat că o să fiu tras înapoi, dar de fapt m-a adus la mal. Ce-i drept, pe alt mal decît cel de unde mă apucasem să înot (sau să fac pluta, mai degrabă), dar măcar era un mal. Unul mai curat, mai lipsit de pescăruși morți, delfini eșuați și cauciucuri de tractor uitați pe plajă.
Unul unde turiștii nu sparg semințe și nu aruncă PET-urile de bere la cîțiva metri de prosop, unde CanCan e Baudelaire și Libertatea, România Liberă și „fii, bă, atent pe unde mergi” e înlocuit cu „mă scuzi”. Unde dacă cineva dă semne că s-ar îneca imediat se-aruncă ceilalți după el și nu se grăbesc să scoată camerele și telefoanele mobile să-l filmeze. În fine, un mal unde indicatoarele nu interzic camparea, atîta timp cît este însoțită de activități sau măcar ceva lectură.
Am poposit aici, uitîndu-mă din cînd în cînd în larg, gîndindu-mă la lumea ce-o lăsasem, și mi-am dat seama că mulți cei din jurul meu tot de-acolo au venit, doar că între timp s-au obișnuit și ei cu noua viață. Cu greu, dar s-au obișnuit cu civilizația, curățenia, bunul simț și mai ales cu refuzarea amînării în favoarea acțiunii imediate. În timp, a început chiar să ne placă lumea asta nouă, chiar dacă pauzele de cafea, senviș și serial sînt mai scurte.
Tot în timp am rămas uimiți de cîți bani puteam să facem doar punîndu-ne puțin mintea, mai mult voința, la contribuție, lăsînd de-o parte procrastinarea și concentrîndu-ne la un singur lucru, fără gînduri fugare la alte plaje și costume de baie.
În sfîrșit, scăpasem de lene.
Ioan STOLERU









Adaugă un comentariu