Viața în 2.0

Nebunia zilelor acestea în care ni­ci nu apuci să te ridici din pat că deja afli și vezi că afară a nins, din toate unghiurile și din toate zo­ne­le țării, pare deja să fie un lucru cu care ne-am obișnuit. Pe de o parte mă amuză, pe de altă parte ajung să mă satur să văd bucuriile, depresiile, decepțiile fiecăruia atunci cînd afară ninge, plouă sau e prea cald. Recunosc, nu mai am nevoie de me­teo sau de prognoza de la radio și ni­ci măcar să-mi scot nasul de sub pătură.

Însă ceea ce mă face să-mi do­resc să nu fi avut unii oameni vreodată în lista de prieteni, sînt dulce­gă­ri­ile pe care și le aruncă pe profil ca să ara­te altora „băi, ce fericire pe ca­pul meu”. Care evident că mai dev­re­me sau mai tîrziu, se va transforma în farfurii sparte sau șosete și hai­ne aruncate de la etajul opt, în­să a­cum, dacă nu află 1000 de oameni, parcă nu e bine, nu e fericirea com­pletă.
Și nu vreau să arunc cu idei și păreri, însă persoanele astea ca­re-și expun toate minunățiile astea zi de zi și oră de oră, nu-mi prea par din sfera celor „smart.” Că da­că ești fericit, ești fericit tu cu cîțiva în jurul tău, nu ești mai fericit dacă îți umple lumea postarea cu like-uri și dacă te lauzi tuturor cu bu­curia ta.

Sincer, cred că oamenii de a­cum 20 de ani erau mai iubăreți și mai deștepți, chiar dacă acum e mai ușor să împarți în stînga și în dreap­ta statusuri cu „feeling lo­ved”, „feeling awesome” sau alte ase­me­nea. Bine, partea bună e că acum, datorită unui check-in știi ce locuri să eviți ca să nu dai de ochii cui nu trebuie, sau unde te înșeală omul cu care ai irosit cîțiva ani din viață. Și-atunci să vezi cum toată lu­mea asta virtuală devine mai rea­lă decît a fost vreodată.