V de la Vasile

E singurul student in primul an de pe palierul sau care nu merge la colocviu. Vinul de aseara nu prea i-a priit. Colegii de camera au venit cu “de-ala bun, de casa”, dar el l-a terminat pe-al lui inca din tren, asa ca a cumparat pentru camin o sticla de la unul din magazinele din gara. In general nu bea, dar cum in vacanta s-a tot intins la pahare de vorba cu fostii colegi de liceu, acum parca s-a obisnuit cu gustul si nu se mai ameteste dupa jumatate de sticla. E 15.20 si colegii de pe palier se pregatesc pentru examinare. El sta proptit de aproape jumatate de ora cu miinile in chiuveta si se uita in oglinda, incercind sa se automotiveze. Ceilalti nu reusesc: “Hai, ba, Vasile, ca ne-om descurca noi”, nu mai are nici un efect cind isi vede ochii rosii si fata trasa.

Acum pare ca toate s-au intors impotriva lui si nu-i mai arde de nimic. Ramas aproape singur pe palier, se intinde pe pat. Uitindu-se la un serial tras de pe Internet, adoarme citeva ore si este trezit de colegii care se-ntorc de la colocviu. Regasindu-si citiva prieteni de pahar, se inveseleste la loc. “Ce-ai, ma, de ce te bucuri? Stii ce usor a fost? Trebuia sa vii”. Dar el, nonconformist din fire, isi gaseste imediat argument: “Pai, daca voi beti de bucurie, eu o sa beau de jale. Hai sa punem bani sa luam si noi ceva”.

Colegii spun ca-i mai bine acasa, patul tau, mincarea de la mama, dar Vasile tot la camin se simte mai bine. Parca toti il inteleg aici. Cind e suparat, numaidecit vine bataia pe umar: “Lasa, ma, Vasile, viata-i grea, da’ trece. Si femeile, vin si pleaca si ele”. Seara, la vreun chef, tot la el vine lumea: “Ba, Vasile, tu esti sufletul petrecerii, ma. Tu te distrezi cel mai bine intotdeauna. Si la cit de putin mergi pe la scoala, poti s-o trimiti si pe sora-ta la examene ca nu se prinde nimeni”.

Ioan STOLERU