Un Winston la bucată, te rog!

Pentru că mă așteaptă dimineață de dimineață, mereu cu zîmbetul pe buze, să cobor din bloc. Pentru că, fie că mă întorc acasă la șase dimineața, fie că roua i-a înghețat pe mustață, el întotdeauna mă strigă „prietene”. Pentru că, deși n-are foarte multe clase, știe să-și facă meseria cu sîrg.

Pentru că, deși nu i-am plîns niciodată pe umăr, știe exact de ce am nevoie. Pentru că e mereu acolo cînd am nevoie de ceva de la el. Pentru că se supără ca o domniță atunci cînd îi înșeli încrederea, și mă ceartă ca pe o soție infidelă atunci cînd într-o zi sar peste el.

Pentru că, deși e de altă etnie, dărîmă orice prejudecată. Pentru că muncește de-i sar foițele de aluminiu, de dimineață pînă seara. Pentru că dă în cap doar păcănelelor de la jocurile eletronice. Pentru că nu întinde mîna după afecțiune gratuită. Pentru că e gelos. Pentru că se gudură pe lîngă mine ca un cățel fără stăpîn. Pentru că e volubil și expansiv și are mereu o glumă în buzunar, într-o zi cu ploaie.

Pentru că nu e fățarnic, ipocrit și nici vulgar. Pentru că nu dă sfaturi inutile, și pentru că poate repeta același cuvînt foarte repede și de foarte multe ori, fără să se bîlbîie.

***

Lui i-aș da orice premiu din lumea asta, dacă ar fi după mine. Lui, traficantul de vicii la preț redus. Lui, pentru că face mulți oameni fericiți. Lui, pentru că nu pretinde că e sfînt, chiar dacă unii se roagă de el. Lui, vînzătorul ambulant de țigări de la moldoveni.

Alex VARNINSCHI