Un record la Tetris

Lăsați caietele în sertar, nici nu vă mai sinchisiți să le a­run­cați în geantă, n-are nici un rost pentru trei zile. Nu mai faceți rezervare la microbuz și nici nu vă mai cumpărați bilet de tren, sînt bani aruncați degeaba pentru o săptămînă din care n-au mai rămas decît luni, marți și miercuri. Fiindcă în celelalte patru este vacanță. A picat nu­mai bine, cît să ne odihnim du­pă cea de Paște. Cum ar veni, șap­te zile ca să ne refacem du­pă post și încă pe-atîtea ca să ne revenim după sărbători.

Pentru că sîntem șmecheri, dacă tot avem liber jumătate plus unu, de ce să nu rotunjim noi la șapte? Mai ales că o zi – două se duc pe drumul pînă la mare ori munte și pe grătare. Păi, nu? Joi și vineri ne simțim bine, sîmbătă și duminică și mai bine. Alungăm lunea din minte ca pe-o broască rîioasă și, ca să-i facem în ciudă, ne luăm liber cu prelungire.

Ne mai tocmim pe unde se poate și acolo unde nu-i loc de negocieri, facem tot cum vrem noi. Iar atunci cînd dăm peste vreun profesor care nu numai că ne înțelege, dar ne și citește gîndurile, ne lucesc ochii ca artificiile. Nici nu ne mai întreabă dacă avem de gînd să venim la curs, răspunsul îl știe deja, e de ajuns să se uite la fețele deodată luminate ale studenților săi. Numai ce auzim că ne păsuiește și în Săptămîna Pa­ti­mi­lor, și în cea a muncitorimii, că ne și facem planuri cum să ne descurcăm cu atîta timp liber. Bifăm zilele în calendar ca pătrățelele dintr-un Tetris și ne uităm mulțumiți cum prinde contur o nouă vacanță. N-ar fi rău, totuși, să se mai prelungească cu încă o săptămînă, așa, ca să ne dezmorțim și noi după atîta repaus.