Ultima teapa de la tastatura

Eu stateam la o margine a Internetului, tu la cealalta. Eu aveam cont pe hi5, tu pe Yahoo 360. Eu „ma bateam” pe ConQUIZtador, tu jucai Warcraft in retea. Eu primeam newsletter de la Librariile Humanitas, tu preferai sa cumperi carti de pe Amazon.com.  Eu am ales sa imi postez fotografiile conceptuale pe DeviantArt, mi s-a zis ca acolo „expun” artistii. Tie ti-a fost mai comod sa-ti afisezi pozele de amator pe Flickr. Tentativele mele literare le-am dat anonime pe Agonia.ro. Tu iti scriai gindurile pe Blogger.com – fara nume de cod, fara date de indentificare.

Nu ti-am citit niciodata post-urile, pentru ca aveam deja site-urile „mele” pe care imi creasem cont de utilizator. Dadeam reject la toate bulk-urile si ma protejasem impotriva „add-urilor” cu antivirus-uri de ultima generatie si cu „spam filter”-uri legitimate.

Dintotdeauna ne-au placut aceleasi lucruri, numai ca n-am apucat niciodata sa aflam. Cum ar fi fost posibil sa ne intilnim? Atitea forumuri, atitea chat-uri, atitea post bloguri, tot soiul de jocuri in retea si atitea nickname-uri de care nici noi nu mai stim. Plus, o sumedenie de parole uitate si mii de prieteni prin tot soiul de liste.

Cred ca te-am cautat. De fapt, si tu pe mine. Dar ne-am ratacit amindoi tot urmarindu-ne cu Budd spy-uri. Fiecare tentativa nereusita se termina la sfirsitul unei zile, cind inchideam toate ferestrele din bara de jos si dadeam log-off.  Pina intr-un moment cind, din greseala, am dat shut down. Atunci am realizat ca stateai la cealalta margine a mesei.

Laura PAULET