Tu cît ai dat?

100 de euro permisul de conducere, 100 de lei pen­tru un consult de rutină la medic și vreo 500 de lei o­pe­rația de apendicită – asta acum vreo cinci ani în ur­mă. Dacă ai nevoie de o recomandare se rezolvă cu o cu­tie de bomboane și un buchet de flori sau o sticlă de… ceva, după caz, iar controlorilor din autobuz le închizi gura cu 10 lei. Și-or fi schimbat ei vestimentația, umblă nu­mai la cămașă albă și cravată verde, dar au și ei familie și copii, nu?

Una dintre cele mai importante lecții am învățat-o în liceu, la orele de dirigenție, cînd în fiecare joi ni se ex­plica de ce profa de geogra nu poate să primească același cadou ca profa de mate și cum cel mai mare buchet de flori trebuie să îl aibă profa de istorie. În clasa a X-a, înainte de vacanța de Crăciun, am aflat ce mărime poartă profa de română la inel, iar un an mai tîrziu, tot în a­ceeași perioadă, că diriga nu avea găuri în urechi – după ce a mers personal să-și schimbe cerceii pe care noi i-am fă­cut „cadou”, cu o pereche care avea clipsuri, di­fe­ren­ța de preț fiind suportată, desigur, din „fondul clasei” strîns special pentru astfel de evenimente. Dacă sînteți în pană de idei, mai am cîteva sugestii din perioada li­ceului: broșe de aur ca mărțișor, cutii de bijuterii și veselă din argint pentru zile de naștere sau abonamente la spa pentru vacanțele de Paști.

Nu am socotit niciodată cîți ani de pușcărie ar fi trebuit să iau pentru toate micile atenții pe care le-am dat, sau le-au dat părinții mei pentru mine, dar a­cum înțeleg toate subtilitățile care încep cu „nu se poate” și continuă cu „nu mai avem locuri”. Puțin praf magic, proaspăt scos din bancomat, presărat în buzunarul cui trebuie sau împachetat frumos și asortat cu o fundiță roșie te poate face olimpic, sănătos tun sau șofer fără să știi cum se pornesc ştergătoarele.