Trafic de tragedii
Pastila de după 5 mai 2012 Niciun comentariu la Trafic de tragedii 0Printre altele, o imagine îmi stăruie obsesiv în minte. Am mai pomenit de ea într-un text de acum doi ani. Aceea a unui bătrîn care stă întins pe stradă, aproape mort. Se întîmpla în București, prin 2005. În jurul lui, gloata obișnuită de oameni curioși, care se strîng la orice, de la un accident de mașină la o ceartă prelungită.
Singurul care făcea ceva era polițistul care îl verifica, rostogolindu-l de pe o parte pe alta cu piciorul, ca pe o buturugă, să vadă dacă n-a murit. Omul avea ochii deschiși, o dîră de sînge ieșindu-i din gură, dar încă trăia.
Ne cam place chestia asta, să vedem, să știm, mai ales dacă e de rău. Trebuie să aflăm dacă lui Dorel nu îi merge bine, dacă pe Filofteea a părăsit-o iubitul sau a bătut-o amantul, dacă Marcel și-a luat țeapă cu un credit și dacă a murit sau nu capra lu’ Marius. Probabil de-asta le și merge tabloidelor atît de bine, vînd tragedii. De băgat nu ne băgăm, cel mult dăm sfaturi („încearcă cu cheia de paișpe”). Trebuie oricum să lăsăm impresia că ne pasă, că am făcut ceva, dar fără să atingem. Le dăm bani ăstora care bat din ușă în ușă, cerînd pentru vreun copil bolnav la care oricum nu ajunge nimic, dacă ne iau la sentiment și ne spun că au dat și vecinii; donăm cîte 2% pentru SMURD, poate, Doamne ferește, o să avem și noi la un moment dat nevoie; ajutăm băbuțe să urce în tramvai, dar nu le strîngem prea tare de mînă, că nu ne place cum miros.
Însă cel mai mult ne place să ne dăm cu părerea doar de ochii lumii. Salvați cîinii vagabonzi, dar să-i adopte alții. Nu discriminați, dar nici nu v-ați așeza lîngă un țigan în autobuz. Nu ne place ciorba, dar o dregem. „Tot normal”, cum ar spune un prieten.
***
P.S.: A observat cineva că nu mai e la modă să postezi poze cu cîini sfîșiați pe Facebook și să le plîngi soarta? A trecut, peste un an revine trendul.
Ioan STOLERU









Adaugă un comentariu