Tehnici de deschis caietul

Cred că în V-VIII am învățat să copiez și cred că am făcut-o de nevoie, cînd profesorul nostru de religie ne punea să învățăm rugăciuni kilometrice și apoi ne dă­dea „autodictare”. Și-am învățat eu o rugăciune, și-ncă una, și-ncă una, dar după ce-am trecut de „Crez” am zis că gata, eu nu mai am de gînd să memorez nimic. Fițuici nu mi-am făcut niciodată, ci copiam direct din ca­ietul pe care-l lăsam strategic pe sub bancă, pentru că-mi luam mereu frumos notițe și reușeam să găsesc toate lecțiile.

Odată, prin ultimul an de liceu, am copiat îm­pre­u­nă cu o colegă. După ce profa de bio ne-a zis că nu mai vrea să vadă nimic pe bănci, Mădălina și-a pus caie­tul sub fund: eu stăteam de șase, ea se străduia să răs­fo­iască paginile cît mai subtil. 8, 25 am luat atunci, ceea ce era record la nivel de clasă pentru că de obicei la bio no­tele la testele grilă variau între 3 (atîtea puncte aveam din oficiu) și 6. Ba am luat chiar și 3,5 odată – ceea ce în­seamnă că am nimerit un singur răspuns corect. Aș fi luat mai mult, dar nu am reușit să-mi conving co­le­ge­le de bancă din acea perioadă să bifăm mai multe „c”-uri.

În clasa a VII-a, cînd am început să fac chimie, am stat în bancă cu Luca. Primul test despre cloruri și bro­muri a fost un dezastru, așa că la al doilea am început să testăm atenția profei. Dacă ea se uita la mine, Luca copia din caiet, iar eu din lucrarea lui, iar dacă profa se uita la el, rolurile se inversau. Era tura mea să arunc ochii în notițe, după ce profa l-a bănuit că el copiază și i-a sechestrat caietul pe catedră, așa că Luca nu pu­tea decît să stea de șase. Eu am aruncat o privire în stîn­ga și una-n dreapta și am zis să trec la acțiune, că au mai fost dăți cînd am luat note mici pentru că nu am re­u­șit să copiez. Cînd am ajuns la pagina cu formule îl aud pe Luca urlînd: TE VEDE! Am auzit și eu, și colegii mei, și profa, încît nu mi-a mai trebuit copiat o pe­ri­oa­dă.