Sper că mă așteptați

Am vizitat aproape întreaga lume. Am trăit pe pielea mea și bucuria și tristețea. Mi-am căutat semeni cu care să mă înțeleg și cu care să îmi împart trăirile, cărora să le spun oful meu și cărora să le împărtășesc povestea mea de viață. Nu pot să spun că am găsit, dar am reușit să le spun și altora prin ce am trecut. Printre ei vă aflați și voi, cei care citiți.

Pe vremea cînd eram tînăr, umblam din casă în casă pentru a-i vedea pe oameni în mediul lor. Ei nu mă primeau, la fiecare aparițe de-a mea, fetele aveau o reacție ciudată, strigau în gura mare: „Ajutor, un melc hidos a intrat în casă”. Eu nu eram așa hidos pe cît credeau ele. Nu au reușit să mă cunoască pentru că tații lor mă alungau în următoarea secundă. Unii dintre ei chiar mă plăceau, zicînd că nu e nimic urît la mine. Am întîlnit și ființe care m-au plăcut, dar au fost prea puține. Îmi era tare frică de băieți, ei tot timpul căutau să mă tortureze. Îi atrăgeau căsuța mea, care creștea odată cu mine. În ochii lor vedeam mereu o bucurie în a-mi face rău. Cu greu am reușit să scap o dată din mîinile unui individ, atunci am crezut că mi-a venit sfîrșitul, dar mie îmi place să spun că am fentat moartea. Iubeam să investesc în casă, adunam orice frunzișoară de pe drum și o atașam cochiliei meele. Probabil pentru că eram frumos, arătam și mai tentant pentru ei.

În călătoria mea am găsit și alți melci, unii mai prietenoși, alții mai puțin. Dar tot timpul încercam să le mai „fur” din timp și să le povestesc și lor ce am întîlnit în drumul meu. Nopțile căutam să mă adăpostesc într-un loc sigur, unde să nu stau cu frica de a fi călcat sau mîncat de vreun prădător. În ultima vreme cu greu mă tîrăsc spre necunoscut. Nu mai am aceeași putere pe care o aveam cîndva, dar încerc să mă mențin „verde”. Încă îmi place să privesc bucurii din viața oamenilor, ador să îi văd cum se tachinează din motive lipsite de sens. Știu că nu mai am mult, pentru mine au fost de ajuns 11 ani. Am descoperit lumea mai mult decît aș fi crezut. Simt că sfîrșitul se apropie – și nu doar al meu. Vine cum vin și eu, lent dar sigur. Mă tîrăsc, întîrzii să apar, dar atunci cînd nu te aștepți, te întîmpin.

De Elisa TÎRGOVĂȚU