Somnoroase păsărele, prin Carpați nu se avîntă

Papagalul vorbitor de New York, „Papagalus des Niu Iorcus” este o specie rară, originară din „Jamaica Hospital” din Queens, cu penaj de culori închise, variind de la negru-lucios la bleumarin-marin pe aripi, cu burtica de un alb pufos, cu o pată roșie chiar sub ciocul bont. Ochișorii mari și nesiguri sînt încadrați de o piele maronie ce se întinde de la cioc pînă în vîrful capului, unde se sfîrșește într-un smoc de un portocaliu-aprins ce poate fi observat pe toate continentele, „fie zi sau fie noapte”, mai ales atunci cînd începe trilul. Acest tril se întinde pe trei octave, ajungînd să gîdile urechile unei audiențe de cîteva sute de Parlamente și Guverne și, de obicei, produce fie groază, fie ceea ce specialiștii numesc „amuzament înlăcrimat”.

Papagalul vorbitor de Kremlin, „Papagalus des Kremlinus” poate fi întîlnit în același areal ca ruda sa apropiată, „Papagalus bautorius de vodkus”, și este în special crescut pentru calitățile excepționale ale cărnii de tun pe care o reprezintă. Poate fi ușor recunoscut după penajul roșu sau după secera și ciocanul pe care le poartă în gheare, mai ales atunci cînd își părăsește zona de baștină și trece în teritorii noi. O altă caracteristică a acestei specii este zborul puțin amețit, cînd în cercuri, cînd în dreptunghiuri, datorată „apei” din zona Kremlinului. Cîntul nu se deosebește cu nimic de unul obișnuit, dar are unele inflexiuni de-a dreptul „nucleare”, mai ales deasupra și dedesubtul mării Barents. Spre deosebire de celelalte specii, liderul stolului rămîne în frunte pe timp nedeterminat și are drept de viață și de moarte asupra celorlalte zburătoare.

Cele două specii interacționează des, mai ales prin schimburi încîntătoare de vocalize, dar și prin zboruri și bătăi agresive din aripi, cînd vine vorba de femele sau de noi teritorii neîmpărțite din „țările calde” unde migrează măcar o dată pe săptămînă. Însă mai există o specie ce rivalizează cu cele două descrise mai sus: papagalul dătător din cap românesc, „Tacatorus et facatorus de nimicus”. Probabil cea mai norocoasă specie, are de cîștigat de pe urma ambelor zburătoare reprezentative papagalicești. Nu numai că este lăsată în plata Marelui Zburător din Ceruri, dar mai este și cocoloșită cu fiecare ocazie posibilă, pentru a tăcea în continuare și pentru a cînta mai departe, în tril carpatino-pălincic.