Socola cu prăjituri

„Băiatu’, renunță și tu la un suc să ajuți un copil bolnav”, mă îndeamnă doi băieți ancorați pe „Strada Foamei” în timp ce unul din ei își pune brațul pe umărul meu și îmi înmînează aproape for­țat un fel de telegramă cu poza unui țînc. Poate l-aș crede dacă n-ar avea pe gît un tatuaj cu o literă chinezească și o adiere de tărie îmbinată cu tutun ce gravitează în jurul său. Mi-am dat mai apoi seama că poate respectivii copii de care vorbeau aveau niște vîrs­te mai înaintate iar singura lor „boală” era că berea s-a scumpit față de anul trecut.

Însă nimic n-ar mai trebui să te surprindă în Costinești. Nu are spiritul rebel din Vamă, condițiile de la Mamaia și nici pe departe liniștea din Eforie. Chiar și așa, tot se găsește cîte puțin pentru su­fletul fiecăruia. De la manele de duh la sanctuare pentru metaliști, cele mai bune shaworme „cu de toa­te” de pretutindeni, jocuri „spor­tive” ori tineri cu probleme la mansardă.

De aceea a și devenit probabil nu doar un loc de va­can­ță și recreere ci și o cameră în care oricine e liber să intre și șă-și dea frîu liber nebuniei interioare. Alt­fel spus, un fel de Socola cu un soare copt și plaje unde oamenii se înghesuie ca într-un puzzle din prosoape colorate.

Ce mai contează că ușa de la intrare refuză să se mai deschidă exact atunci cînd te întorci beat din White Horse sau că rezer­vo­rul de la baie vrea să redecoreze gresia. Cu un buget din două nu­mere tot te poți distra ca la 16 ani. Și așa te camuflezi fără să vrei în această medie de vîrstă.

În timpul sezonului, Costi­neș­tiul e ca un copil care și-a scăpat prăjitura pe jos. O ridică, suflă pu­țin și nu îi este frică să o înfulece înapoi cu poftă.