Si ce vina are amorul?

E Romania Mare din coasta Carpatilor pletosi. E tanti Marita din Dealu’ Asteapta. De s-ar da tanti Marita cu mai multa pudra, poate plugarii s-ar opri mai des la poarta ei. I-ar trece pragul ros de sobolani si i-ar gusta din tocana cu patrunjel. Dar tanti Marita nu stie de pudra. Stie de varul alb cu care isi imbraca poalele copacilor din curte in fiecare primavara. Pe linga asta, mai stie de rosu de buze. De peretii scorojiti ai casei a uitat, dar cu balsamul de menta si cu stratul de ruj isi acopera in fiecare dimineata crapaturile de pe buze.

Plugarilor le placea culoarea cireselor coapte. Cind gainile stateau cuminti in cotet, cind mahalaua era adormita si Grivei nu isi scotea nasul inghetat din cusca, se mai strecura cite unul prin gardul de lemn batrin. Le placea plugarilor de Marita. Nu e trasa prin inel si nici tocana nu o face atit de bine. Dar umbra de la ghizdul fintinii era atit de dulce dupa o zi de munca pe dealuri uscate. Iar limba ascutita a femeii le tinea de urit in timp ce sorbeau din linistea curtii.

Toate pina cind pamintul s-a uscat de tot si plugarii au auzit de plajele din Barcelona. De “chiquitas” cu pielea bronzata si decolteul lipicios. Au lasat-o pe Marita cu buzele si mai crapate, pe Grivei ascuns pe veci in intunericul din cusca si fintina cu mai putina apa. Femeia si-a inchis portile. Pe cea din deal a legat-o cu o sfoara naclaita, iar in astea din vale a pus doi araci. Deasupra portilor un singur mesaj a lasat “Si ce vina am eu ca la noi capsunile se fac doar vara”?

Lina VDOVII