Sfaturi de la naftalină

Cînd eram încă în generală puține e­rau duminicile în care nu mergeam la bi­serică. Ajungeam înaintea de în­ce­pe­rea slujbei și mă așezam cuminte lîngă strana dascălului. Altfel nu mai prin­deam loc decît în spate, în pridvorul în care pluteau mici bîrfe și sfaturi bă­bești, iar cîntările nici nu se mai au­zeau dintre șușotelile știrbe. Nu-mi dis­plăcea să aud ultimele zvonuri, ce fel de ceai mai îmblînzește durerile re­u­matice sau ce ingredient face zacusca mai bună, dar mirosul de naftalină mă alunga mereu. În una din zilele în care m-am trezit mai tîrziu găsesc loc doar lîngă tanti Saveta.

E îmbrăcată ca întotdeauna în ne­gru, cu obișnuita-i năframă prinsă sub băr­bie și suspină mereu cînd preotul mai amintește de moarte, Rai sau su­fle­te. În restul slujbei însă vorbește, u­neori mai tare decît popa și mereu mai mult decît acesta, iar cînd nu zice de-a­le ei, dă sfaturi altora. De la ea am învățat că dacă pui pe 12 bucăți de ceapa sare în noaptea de Revelion voi afla cît de ploioasă va fi fiecare lună din an, cum faci capcană pentru șoareci cu o nucă, o scobitoare, o bucățică de carne, un bol și un fund de lemn, iar dacă te doa­re stomacul un descîntec și trei sărituri într-un picior ajută mereu.

Îmi plăcea tanti Saveta. Mirosea și ea a naftalină, iar ca și celelalte sfaturi de la babele din biserică nu funcționau niciodată. Cu toate astea iubea toți co­piii care veneau duminica să asculte de Dum­nezeu și le umplea mînuțele cu me­re și gutui. Știam că nu vor func­țio­na nici unul din sfaturile ei, dar o as­cul­tam. Cine ar putea refuza sfaturi mirosind a gutuie?

Andrei MIHAI