Sfaturi de după perdea

Doi ochi mari, hămesiți apar de după perdea. Din priviri cer­ce­tează atent camera, calculează orice posibil pericol și așteaptă cel mai potrivit moment pentru a se aventura mai mult în încăperea ne­cunoscută. Calea pare sigură însă nici o precauție nu este prea mică. Lumea e mereu plină de neprevăzut așa că înaintează cu grijă.

Mi­ro­sul slab, ce în­cepea să se stingă, al u­nei fripturi de porc ui­ta­te pe o far­furie face ca po­sesorul celor doi ochi să sa­li­veze ins­tan­ta­neu, de par­­că clo­po­țelul lui Pa­vlov își su­­na clin­che­tul în în­trea­ga în­­că­pe­­re. O­chii sunt pătrunși brusc de stră­­­lu­ci­re și în­­cep să caute a­vid sur­sa ispitei. Mai înaintează cîțiva pași, mai scrutează din pri­viri în­că o dată camera și într-un final ce să vezi.

Nu foarte departe de pof­ti­cios, ușor dosită în spatele unei oale, trona farfuria cu friptura suculentă. Își și imagina gustul dulce al cărnii, textura ei, simțea părcă friptura trecînd din gu­ră în esofag apoi găsindu-și fi­na­litatea în stomac. Nu mai re­zistă și uitînd de orice precauție se repede la far­furie. Prima îm­bu­cătură îi umple gura de o explozie de gusturi făcîndu-l să uite de tot ce îl înconjoară. Pentru el friptura este singurul lucru care mai e­xis­tă pe lume pînă cînd în cameră a­pare bunica înarmată cu o mă­tură. Ar­ma mîngîie cît se poate de bine bla­na hoțului și provoacă o du­rere crun­tă căci lovitura a căzut ta­man peste burta proaspăt um­plu­tă. Să­ra­cul Tomiță nu știa că doi din trei bărbați nu tolerează frip­tura de porc.

Andrei MIHAI