Sechelele din leagănul democrației
Pastila de după 30 mai 2012 Niciun comentariu la Sechelele din leagănul democrației 0Mă gîndesc la situația Greciei ca la cea a găleții cu care căram apă, la țară. De la pompa din pămînt și pînă pe masa de afară, de lîngă sobă, din bucătăria de vară, pierdeam prin fundul găurit mai bine de un sfert din găleată.
Eh, și cum pentru a încălzi suficientă apă pentru a umple vana aveam nevoie de vreo cinci transporturi pline ochi, la Săvești aș fi avut nevoie de vreo șase Grecii și un pic.
Țara cu cele mai multe insule din Europa, cu una dintre cele mai vechi și cunoscute civilizații, e un burete pentru banii altora. Primește din ce în ce mai mulți, însă, indiferent de măsurile de austeritate, fondurile par a se pierde pe drum, înghițite de un sistem birocratic și administrativ de pe vremea lui Cezar. Iar dacă pe mine mă puteai găsi oriunde, urmărind dîra de apă lăsată de găleată prin praful strîns în urma secetelor aspre de vară, în Elada nici prafului nu-i dai de urmă.
Astăzi, cu recesiunea la poartă și criza economică în prag, ne întrebăm dacă mai are rost să vărsăm bani la nord de marea Egee. Dacă mai trebuie susținută, artificial, una dintre cele mai mari culturi care au existat vreodată. Dacă mai poate fi salvată de la colapsul financiar țara în care s-a născut democrația, atît de des invocată astăzi, ca un panaceu pentru fiecare societate. Și răspunsul e simplu, dar nu ușor de dat.
Ca în cazul unei boli, leacul nu vine mai niciodată din exterior. Fiecare cetățean grec, în toată boemia care-l caracterizează, trebuie să-și dea seama că orice datorie pe care a avut-o Europa față de el a fost plătită, și încă cu dobîndă. De mîine trebuie să caște ochii și să strîngă cureaua. Să spargă balonul cu care s-a-nconjurat, al existenței fără griji, și să vadă că, în jur, toată lumea îl arată cu degetul. Și nu mai are în spatele cui să se ascundă.
Mă gîndesc la situația Greciei ca la cea a găleții cu care căram apă, la țară. Stau astăzi și mă întreb dacă n-ar fi fost mai ușor s-o peticim decît să cărăm, ani la rîndul, de fiecare dată, cu o găleată în plus decît am fi avut nevoie.
Cătălin HOPULELE









Adaugă un comentariu