Se încarcă ploaia de stele

Azi noapte am visat că băgaseră la Carre­four ciocolată cu aromă de iPhone. Și că veneau s-o cumpere bă­ieții și fetițele care nu-și permit să fie vă­zuți pe stradă cu orice altceva decît produse Apple. Și mai trist e că veneau și cei care n-aveau bani de console și ta­blete și sperau ca măcar așa să „gus­te” și ei din fericirea oferită de acestea.

Cred că ce mă enervează cel mai mult la gadget-uri (pe lîngă, bi­ne­în­țe­les, faptul că toți fraierii le cumpără, la fel ca pe hainele scumpe, pentru că sînt cool și nu că le-ar folosi cu adevărat la ce­va) e faptul că strică tot farmecul din toate. Ajungi într-un oraș nou într-o al­tă țară? Nu te mai plimbi de nebun prin el, căutînd obiective de care-ți aduci a­min­te de la Discovery Travel sau de la ore­le de geografie din liceu și încer­cînd să te înțelegi în combinații de limbi străine cu localnicii – cauți re­pe­de harta orașului pe Google Maps și te duci direct unde ai nevoie. Deci se du­ce dracului principiul ăla frumos că „a­de­văratul mod de a cunoaște un oraș e să te pierzi în el”. Și degeaba mai în­cerci să-ți impresionezi prietena sub ce­rul înstelat cu ce constelații ai în­vă­țat tu ultima (și singura) oară cînd ai fost la planetariu, dacă ea imediat scoate smartphone-ul și cu aplicația Google Star Maps ți le spune pe toate nu­mai îndreptînd telefonul spre cer. Să nu mai zic de momentul ăla penibil în care te întorci acasă după o petrecere tur­bată, intri pe Internet și afli că deja ești într-o relație, pentru că fata al cărei n­ume te chinui să ți-l aduci aminte avea iPhone-ul la ea.

V-aș spune mai multe despre visul meu de azi noapte, cu ciocolata cu a­romă de măr, ce gust avea, cu ce fel de suc merge și în cît timp e digerată și fa­ce loc altui sortiment, dar m-am trezit la casă.

Ioan STOLERU