Să ne-ngropăm în foldere

Cu cît creștem în vîrstă, cu atît ne cresc și burțile. Era o vreme în care e­chivalentul era înțelepciunea. Oa­me­nilor bătrîni li se lungea barba al­bă și pufoasă, ca vata pe băț pe care o topesc azi țîncii cu nesaț, și își mă­surau anii prin cunoștiințele pe care le-au acumulat. Prin înțelepciune. As­tăzi sîntem fiecare dintre noi cu a­le noastre cunoștințe la purtător. Din do­uă click-uri învățăm să facem omle­tă, să prezentăm spectacole de mo­­­­dă și să creștem copii. Iar pentru lu­cru­rile sînt peste puterea noastră, mai dăm un click și găsim pe cineva care să le facă pentru noi.

Dacă ai un ecran suficient de lat și cu un număr suficient de mare de pixeli, poți să zici că faci înconjurul lumii (în HD!) direct de pe canapea, cu punga de chips-uri în brațe și cu sticla de Cola alături. Mai ai nevoie de condiție fizică doar să te miști pînă la baie să-ți faci nevoile, dar noroc că teh­nologia a devenit suficient de mi­că încît să o poți lua cu tine și acolo. Iar în curînd, nici de prea multă carte nu vom avea nevoie. Dacă picto­gra­mele vor fi îndeajuns de explicite, ci­ne mai are nevoie și de text adiacent?

Prin urmare, tehnologia va e­chi­li­bra puternic lucrurile în viitorul a­pro­piat. Dacă ne vom naște cu o ta­bletă în mînă și vom primi toate up­date-urile de soft la timp, vom folosi la fel de puțin creier ca africanii, chi­nezii sau americanii. Ar fi un e­xer­cițiu amuzant al imaginației să ne în­chipuim cum vor arăta înțelepții se­colului al XXI-lea. Peste ani, poate is­toricii vor demonstra că aceia am fost chiar noi: cei care încă nu se în­vîr­teau în jurul focului vivid de pe e­cra­nul tabletei, așteptînd să se în­căl­zească.

Cătălin HOPULELE