Reîncarnarea lui Pruteanu

Fiecare generație care trece re­in­ventează limba sau încearcă să co­pieze o alta. De la generația lui Ca­ra­­giale, care mînca folosind „lingurision” sau „furculision”, acele fran­co-românisme șchioape, pînă la an­glicismele ciobite din ziua de astăzi care „killăresc” complet limba română, dicționarul nostru a fost per­manent reînnoit cu expresii și cu­vinte. Le folosim din obișnuință, pen­­tru că e „cool” sau pur și simplu pentru că „week-end” e mai scurt de­cît românescul „sfîrșit de săp­tă­mî­nă”.

Nici nu mai contează din ce ra­țiuni se transformă limba însă trebu­ie să stabilim anumite reguli clare și să nu le schimbăm după cum bate vîn­tul sau după cum vreun „cîn­tă­cios” sau fată de demnitar ma­sa­crea­ză limba pe la televizor. Internetul a­so­mează și el complet gramatica. Răs­pîndește greșeli și erori în vorbi­re mai repede decît zapăcea găinile în cotețe răposata gripă aviară și e mai periculos pentru limbă decît sha­worma pentru o cură de slăbire.

Nu, nu sînt un luptător împotriva schimbării limbii, nici reîncarna­rea lui Pruteanu nu sînt și știm cu toții că limba e un organism viu, care crește, se dezvoltă și se schim­bă. Cu toate astea însă, trebuie să fim atenți să nu o transformăm într-un organism mutant, hidos și retard pe deasupra. Trebuie să fim atenți să nu devenim cu toții părinți ai unor noi dicționare pentru a nu ne trezi captivi ai unui turn babel din care nu vom mai avea scăpare.

Andrei MIHAI