Printesa s-a ascuns intr-o cutie

Sfirsitul. M-am strecurat in amintiri si nu l-am invitat pe terenul meu. I-am ignorat prezenta si m-am ascuns in visele neadormite ale unui copil cu sprincene de aur, care mai crede in Fat-Frumos, Craiul de la Rasarit si Printesa furata de Balaur. A incercat sa ma ademeneasca asemeni unui sarpe cu piele lucioasa, pofticios si plin de venin, dar adolescenta mea s-a intins mai departe. Cu iubirile mele nerostite mi-am decorat incaperea.  Le-am intins precum o vopsea permanenta pe pereti si am un singur cos de gunoi, intr-o cutie cu ginduri sinistre, aruncate ca niste rufe murdare. Gindurile mele de 20 de ani. Nu o sa imi para rau de toate. O sa regret doar o ghicitoare pe care am lasat-o fara raspuns prin clasa a zecea, o poveste inchisa in dulap dupa Bacalaureat si toate sfaturile primite vreodata de la mama, fiinta cu cea mai limpede privire din lume. Un continent ramas nedescoperit si un sentiment lasat sa imi ciunteasca sufletul prea devreme.

Mi-ar mai parea rau de toate framintarile ignorate cu ajutorul petrecerilor, episoadelor Gossip Girl sau intilnirile din parc, in serile ploioase, cu mirii precupetiti smechereste de la prietenele mele. Cele mai rusinoase sint birfele rautacioase si minciunile pe care le-au auzit, de atitea ori, dorintele mele suparate. Le-as boti pe toate aidoma unei hirtii ce nu mai poate fi reciclata si le-as arunca in colt. Nu te-as lasa sa ma iei, Apocalipsa. Nu mi-am desenat tavanul. Pe el o sa intind promisiunile cele noi. Dar iti fac cadou, la cele 21 de primaveri, cutia. Sa nu uiti sa o sigilezi.

Lina VDOVII