Prin foc și sabie Jedi

Închide ochii și o vede pe fetița cu obraji stacojii care ridică praful de pe stradă cu pantofii ei noi de lac. Își amintește cum mama privea încurcată bucuria din ochii ei, cînd bunicul i-a adus o sabie din lemn în­crustată cu pietre mici de chihlimbar. „De cîte ori să-ți spun că fe­te­le se joacă cu păpuși?”. Încă de a­tunci micuța știa că nu poți conduce lu­mea înarmată cu o păpușă cu bu­cle aurii.

Doar tocurile ei ce lovesc ca­den­țat podeaua de marmură sparg liniștea care domină încăperea. Ușa din lemn masiv se închide în urma ei cu un scîrțîit de balamale. Își pri­vește cu admirație micul muzeu. Îi lu­­ase o viață și cîteva averi să a­du­ne toa­te exponatele. Inima maicii Te­­re­za, jumatătea dreaptă a cre­ie­ru­lui lui Einstein și cea stîngă a cre­ierului lui Hitler, sîngele Evitei Peron. Ce folos că și-a petrecut 50 de ani din viață luînd ce a fost mai bun de la cei mai buni, dacă îi li­psea piesa cen­trală? Într-o secundă cineva i-a di­strus planul căruia îi dedicase în­trea­ga viață. Îi răsuna în minte cu­vîn­tul „Adjudecat!”. Iar și iar. Fu­ri­oa­să, a spart cu pumnii cu­tia de sti­clă. Cu mîinile sîngerînde a sfîșiat coar­dele vocale ale lui Elvis. Și cu cîți fani a luptat la licitație pentru ele! Cineva bate puternic la ușă. În­toar­ce cheia în broască și pă­șește gră­bită spre intrare, rochia ei lungă din tafta foșnind pe podea. Ni­meni. Doar o cutie neagră legată ne­glijent cu o fundă de cat­i­fea. Nu are răbdare să intre în ca­să și o des­chide la ușă. O­chii lui Nostrada­mus și un bilet. Scoate un țipăt ascuțit și hîr­tia îi alunecă printre degete „Prin ochii lui o văd pe prima femeie care va con­duce lumea. Bunicul”. Acum tre­buie doar să găsească doctorul po­trivit să pună fiecare organ în trupul ei.

Și cînd mă gîndesc că unii pariau ca în al Treilea Razboi Mondial se vor lupta armate de roboți cu să­bii cu laser. Asta cred doar naivii ca­re nu au cunoscut-o pe fata care a cu­cerit lumea cu o sabie din lemn.

Ramona BALABAN