Primul chip al cuvintelor șoptite

Întotdeauna am simțit că în mine sălășluiește o nes­­fîrșită dragoste de carte, apărută pe nebănuite în copi­­lă­rie. După ce am încetat să mai fiu „băiatul” tatei și am în­­ceput să frecventez din ce în ce mai rar terenul de fot­bal de lîngă casă, spre dezamăgirea vecinilor mei care asistau neputincioși la pierderea unui atacant dedicat, m-am infestat cu virusul cititului. Nu sînt sigură de unde l-am contactat exact, dar știu că boala pe care mi-a provocat-o s-a acutizat alarmant de repede și, spre nemul­țu­mirea mamei, aveam zile în care refuzam să-mi părăsesc camera înainte de a termina vreun roman de dragoste sau vreo carte cu istorioare despre războaiele afgane.

Au mai existat perioade în care virusului îi luau lo­cul tot felul de bacterii mai mici, dar acestea nu rezistau prea mult așa că bolii i-am permis să recidiveze ani de-a rîndul. Prin clasa a douăsprezecea am început să atribui cărților, oameni. Am început deci să-i prețuiesc pentru cărțile pe care le citeau, astfel că de cele mai multe ori apropierea lor de mine se făcea prin intermediul pa­ginilor și a înțelesurilor date de literele încovoiate din vreun titlu de colecție.

Îmi amintesc că a existat un om pe care l-am judecat, absolvit de vină și mai apoi condamnat doar prin prisma a ceea ce eu intuiam că este. Credeam că știu exact din ce-i făurit și puteam să garantez că e o reflecție a unui personaj de-al lui Tolstoi, asta după ce m-a îndemnat în numeroase rînduri să așez însem­nările scriitorului la loc de căpătîi și să nu las o zi să treacă fără să permit luminii să atingă foile gălbui, bătute în fir negru. Romanul s-a dovedit a fi însă o proză scurtă, cînd am simțit că omul nu era nicicum un personaj de poveste, ci o ființă obișnuită.

Am știut atunci că eroii din cărți nu se pot materializa în oameni și nici invers. Cum aveam certitudinea că la un moment dat o să-și dorească să evadeze dintre paginile numerotate le-am construit un loc, pe care l-am decorat cu grijă, fix la intersecția dintre cuget și suflet, și am așteptat cuminte să-i întîlnesc pe toți acolo.