Presa în care vorbesc cadavrele

Zeci de cadavre au fost as­cun­se, Oprea a dat foc clubului, s-au pre­le­vat organe de la morți care au fost vîndute pe piața neagră. Toate bîrfele sau supozițiile despre tragedia care a dezbinat Colectivul și, oda­tă cu el, România, s-au scurs încet-în­cet pe feed-ul de la Facebook. Dar n-au rămas acolo. Ca un cancer, și-au întins metastazele pînă pe ecra­ne­le televiziunilor. Cele importante, de­sigur. Cele de știri, care arată ade­vă­rul ascuns națiunii. Adevărul as­cuns… această lobotomie înceată, practicată în direct de parohii An­te­nei 3 și omologii lor, urmași ai lui Dia­conescu și contemporani cu Ca­patos și Măruță. Astfel ne-au fost pre­zentate aceste importante in­for­mații de interes public – cu Hallo­ween-ul și a 666-a petrecere care avea loc în vinerea incendiului, cu focul plantat de general pentru a distra­ge atenția de la coloanele sale oficia­le, cu satanism și ocultism.

Dar cancerul nu s-a oprit în stu­diourile TV. Pe Facebook, locul în care s-au născut aceste conspirații, au început să fie promovate link-uri de la tot soiul de pagini obscure, ne­cunoscute, sau despre care se știe suficient de mult încît să fie catalogate, fără rușine, ca trompete de propagandă. Însă pentru un ochi ne­pregătit arată foarte bine. Cu ilus­tra­ții colorate, frumos așezate, info­grafice chiar, teoriile conspirative prind viață pe ele și, dacă nu ești atent, își iau zborul de pe monitor de reale ce par.

Ei bine, problema nu o repre­zin­tă oamenii care-au distribuit astfel de conținut inutil tuturor prieteni­lor, ci că jurnaliști, unii respectați și ur­măriți de cititori, au perpetuat la rîndul lor balastul. Astfel, bul­gă­re­le de dezinformare s-a transformat din zvon în informație dată de „surse neoficiale”, care au devenit „re­pre­zentanți ai autorităților”, „medici din spitale”, „surse oficiale” sau „rude ale victimelor”. Mai era puțin și con­ținutul cu realitatea răstălmăcită era spus însuși de morți, în spitale, îna­inte să-și dea duhul. Cu Facebook-ul de gît și televiziunile pe fundal, ajun­gem în situația în care decența pre­sei e dată prin puterea acesteia de a tăcea.