Plantația cu răsfățați
Pastila de după 29 noiembrie 2011 Niciun comentariu la Plantația cu răsfățați 2Călătorim prin viață cu o valiză ticsită de vise în mînă, dar ne poticnim de fiecare dată cînd stelele par imposibil de ajuns. Sîntem suflete chinuite și neînțelese de cei din jur, bîntuite de drame existențiale încă din școala primară, iar viață ni se sfîrșește dacă am picat un examen sau ne-am pierdut bursa. Nu am ajuns încă să mîncăm pietre și nici să roadem scoarța copacilor așa cum ni se zicea cînd eram mici și mofturoși. Și nici nu știm ce înseamnă ore întregi de așteptare la cozi care par a nu se sfîrși, pentru un colț de pîine și două conserve cu fasole ori cum este să vezi că dispar pe rînd și peste noapte oamenii pe care îi iubești.
Ei da, ne-am putea considera generația răsfățată. Avem căsuța din pom în care ne putem refugia cînd lucrurile nu se petrec așa cum ne-am dori, nu îndurăm frigul, putem spune orice, despre oricine, oricînd, fără să ne temem și dispunem de suficientă cantitate de salam pentru pîine și playlist.
Știm de mici că vrem să fim cîntărețe, polițiști, doctori și șoferi, iar dacă lucrurile se îngreunează, putem oricînd apela la „Sfînta Rudă” să pună o vorbuliță de ajutor. În ultimă instanță, putem da oricînd vina pe Divinitate că uneltește împotriva noastră, amărîții.
Desigur, cînd ne vom trezi din visare, vom vedea că nu sîntem decît niște pioni pe tabla de tranziție spre o altă catastrofă. Mai întîi nu o vom sesiza, ne va mira cînd o vom cunoaște, apoi ne vom revolta, iar la final, chiar dacă ne va lăsa cicatrici în suflet și pe chip, o vom uita. Ca pe multe altele.
Alexandra FILIP









Adaugă un comentariu