Pauză de mîntuială

De cîteva zile nu mi se mai întîmplă nici o minune. Degeaba cer să fie soare sau să-mi aducă cineva vreo prăjitură, nimeni nu-mi bate la ușă. Nici de înțelegere nu mai am parte. Mă cert cu toată lumea și nimic nu-mi mai merge bine. Zadarnic mă rog pentru sănătate, de cîteva zile umblu numai răcită și cu pastile de durere de cap după mine. Parcă lumea s-a întors cu spatele la mine. Mama nu-mi mai răspunde la telefon și nici nu are de gînd să-mi trimită pachet de Crăciun.

Bani nu am și am ajuns la fundul sacului de cartofi. Mănînc numai covrigi iar din cînd în cînd mai trag o fugă pe la rude dacă mi-e poftă de ceva dulce. Cheful de învățat s-a ascuns bine în vacanța de vara, așa că am renunțat și la MemoPlus. Nici apa caldă nu trece pe la mine, mă ocolește și se duce direct la vecinul de la cinci. M-am săturat să fac duș cu apă rece și să stau în frig.

Dimineață cînd m-am trezit, mi-am dat seama că icoana din colț nu-mi mai zîmbește, busuiocul de pe frigider s-a uscat și aghiazma din debara s-a evaporat. Atunci mi-am dat seama că s-a întîmplat ceva și că nu sunt eu de vină. M-am uitat în calendar și am văzut că Sfîntul Matei a refuzat să se așeze la locul lui, Sfînta Ana se uita cu milă la mine dar s-a întors și a plecat. Au fugit cu toții înapoi spre Paradis. S-au săturat de promisiunile noastre neîndeplinite și de rugile pentru bani și averi. Sfinții au intrat în carantină. Vor să se dezinfecteze de păcatele noastre, nu cu apă sfințită ci cu o perioadă lungă de internare la domiciliu. Așa că, gata cu minunile și cu rugămințile la sfinți, gata cu banii cîștigați peste noapte și gata cu pelerinajul la locurile sfinte. Am rămas singuri. Să vedem cum ne descurcăm.

Alexandra ȘANDRU