Păcat din tată-n fiu

18 septembrie 1996

Acum cîteva zile, mama m-a prins cînd trăgeam cu prietenii fu­mul de țigară. Ce e drept nu am fă­cut-o pentru prima dată și chiar îmi plăcea. Am trecut în clasa a cincea și mă consider destul de matur pentru a lua decizii de unul singur mai ales că și tata mi-a spus că sînt prea mare pentru a îi mai cerși maș­i­nu­țe. Mama era enervată și mi-a smuls din mînă așa numitul păcat. Mi-a a­dus aminte de biserică și mi-a spus că se temea ca nu cumva de fapta mea să afle preotul din sat. Ha!, preotul. Ci­ne crede că e el? L-am văzut adesea cum fuma în spatele curții, uneori pe furiș, alteori din plăcere. Dacă ea tot ține să mi-l dea drept exemplu ar tre­bui să mă întrebe și pe mine pentru că îi pot povesti de toate.

7 mai 2015

De mult nu ți-am răsfoit filele în­gălbenite, dragă jurnal. Îmi aduc a­minte ce ștrengar eram, ce năz­bî­ti­os și fără pic de timp. Acum sînt și eu tată. Andrei, fiul meu mai mare, a început să fumeze. Nu l-am prins, iar dacă îl prindeam îi rupeam ure­chile. Simt cînd intră în casă mirosul de tutun. A încercat el să mă pă­că­lească, să-mi spună că fumează un prieten sau altul, dar după ce am în­ceput să-l iau la rost, fuge îndată în baie pentru a-și spăla mîinele. Iar aud minciuni cum că după o oră de bio­logie se teme să nu se infecteze cu mi­crobi. Prostii! Poate să o mintă pe mama lui, nu și pe mine.

I-am spus bunicii sale, iar ea mi-a adus aminte de preotul din sat. Ce om cumsecade este și ce multe a făcut, iar Andrei ar trebuie să îi ur­me­ze exemplu. Și atunci i-am spus tot ce știam despre el și în primul rînd că nici acum nu s-a lăsat de fumat. Mi-a reproșat că spun minciuni în adre­sa unui om cu cap pe umeri, dar tot știu că acest exemplu nu îl va face pe fiul meu să nu mai pună mîna pe ți­ga­ră. O cunosc din propria experiență pen­tru că și acum mai trag din cînd în cînd cîte un fum după ce toată ado­lescența am fumat la negru.