O viață mai bună, te rog!

Cu ceva timp în urmă mi-am propus: „Gata cu plasticul, vreau o viață fără deșeuri!”. Voiam o schimbare în acest sens; vedeam mereu în jurul meu oameni care aruncau diverse lucruri în ambalaje de plastic și de fiecare dată mă gîndeam cît de departe se va ajunge cu asta. Într-o după-amiază, cînd am ajuns acasă de la cumpărături și am început să despachetez, am realizat că toată mîncarea era împachetată într-un fel sau altul în plastic. Primul gînd care mi-a venit în minte a fost: „și eu sunt un monstru!”.

În acel moment, am decis să elimin plasticul din viața mea. Asta a însemnat să învăț o mulțime de lucruri și să îmi produc singură ceea ce aveam nevoie – și cum nu aveam nici cea mai mică idee despre cum ar trebui să fac asta, am intrat pe internet și m-am documentat.
Așa am ajuns să scap în mare parte de plasticul din viața mea. Mai întîi, nu am mai cumpărat produse ambalate și m-am dus la cumpărături cu plase proprii, făcute chiar de mine, alegînd să cumpăr cît mai multe produse la vrac. Am început să frecventez second-handurile și să nu-mi mai cumpăr haine noi. Mi-am donat și o parte din lucrurile de care nu mai aveam nevoie (o geacă de piele, trei perechi de teniși roz, cîteva cărți pe care le citisem în adolescență și ursuleții de pluș; de ei chiar era necesar să mă despart). Am început să renuț la tot ceea ce putea deveni gunoi. Asta nu s-a întîmplat de la o zi la alta, a durat ceva pînă să mă acomodez cu ideea și faptul în sine.
De cînd nu am mai produs gunoi, viața mea s-a schimbat. În ce? În bine. Economisesc mai mulți bani decît aș fi crezut, mănînc mult mai sănătos și pe lîngă toate astea, sînt și mai fericită.

de Beatrice Țibîrnea