Nu vreau să ajung la radio

„Ceasul este ora opt. Este timpul să vă treziți”! (zgomot de aș­ter­nut, scîrțîit de arcuri vechi; buf­net de picior pus jos, după trei se­cun­de – al doilea). „Mii de draci”, zic eu.

Plici! plici! zgomotul de tălpi lipite de gresie imită drumul pî­nă la bucătărie. Click!. „…mi­neri au fost prinși în timp ce furau țițeiul dintr-un vagon de marfă. A…” (zgomot acut de hîrtie crepo­na­tă înfășurată în jurul unui fie­răs­trău contorsionat). „O femeie din Hîr­șova a fost găsită înfășurată în jurul unei sperietori de ciori…” (voci sugrumate se pierd și se ri­di­că printre milioane de viori dezacordate), „…toare de ciori a violat o femeie de 78 de ani din…” (două unde se ciocnesc brutal într-un scrîșnet scurt și violent).

„…În lanț pe autostrada A2. Bilanțul victimelor…” (foșnet de frunză us­ca­tă). „Atentat cu 80 de morți în Pa­kistan” (un mic fîs), „Primele 15 decese ca urmare a gri…” (scîrșt!) „Spe­rie­toa­rea căutată de po­liție se ascundea cu un grup de mineri într-un vagon cu țițe…” (șșșîîîrțțțiutlp!)

„Domnule Băses­cu, cînd ieșim din criză?” (scurt mo­­ment de liniște) „Vreme moho­r­îtă și un cer mai mult noros, se aș­teap­tă furtuni însoțite de…” (ca­­setă pe repede-nainte) „Și atunci Sfîntul Pavel a zis astfel către pă­că­toși…”.

„Mii de draci”, zic eu. După ce­va timp, la ieșirea din casă, ma­ma: „O zi bună să ai!”

Alex VARNINSCHI