Nu mai #protestez

În lupta dintre generații ni­meni nu cîștigă. Iar cu noile proteste, cu antipatiile sau simpatiile politice, dis­tanța dintre cei mai în vîrstă, în general susținători PSD, și tînăra generație s-a mărit tot mai mult. Am asistat la certuri de familie, la oa­meni care nu au vorbit cîteva luni, tată și fiu fiind, doar pentru că vi­ziu­nile lor erau diferite.

„Da nu ai văzut ce a zis dom­nu’ Gâdea, ce a făcut Băsescu”, „Da lasă că știm noi că voi sînteți in­fluențați de Soros”, „Corporațiile sînt alea care nu ne lasă pe noi să o ducem bine”, sînt replici la care nu știi cum să răspunzi. Iar orice încer­care de a explica logic totul este lua­tă drept jignire. „Da lasă domnule, da crezi că eu nu înțeleg?”, așa că tot ce poți face este să renunți la luptă.

Îmi aduc aminte de o discuție destul de lungă cu o mătușă, telespectator fidel al Antenei 3. După ce am ascultat care sînt „părerile ei”, o copie a celor spuse de Gâdea și colegii lui, am luat la rând fie­care argument, încercînd să le de­montez. Cu succes cred eu, pentru că, la final, singurul argument pe care mătușa îl mai avea a fost „bine, dar ce mă înteresează pe mine de investiții și infrastructură. PSD-ul mi-a mai dat trei lei la pensie”.

Prin urmare, toată această lup­tă dintre generații este pierdută din start. Bătrînii votează „trandafirii” din inerție, de dragul pomenelor e­lectorale sau pentru că au auzit ei la televizor. Iar tinerii sînt prea pu­țin „copți” ca să înțeleagă ei că a­me­ricanii, Soros, corporațiile și ameri­canii nu fac decît să-i manipuleze. Iar eu am obosit să mai rezis într-un război în care adevăratul inamic privește de sus și se amuză, ca la un film de duminică.