Nori de pesimism amenință România

România nu va fi niciodată ca un tărîm din cărțile lui Jules Verne și nici nu va arăta ca în filmele SF. Ca­sele noastre nu vor fi construite din metale pre­țioase și rezistente, cocoțate undeva la 1000 de metri înăl­țime, de unde vom putea vedea culorile roșiatice ale răsăritului cum pictează norii.

Navele spațiale nu vor înlocui mașinile, iar că­lă­toriile de pe o planetă pe alta cu aeronave sofisticate la orice oră din zi și din noap­te, nu încap în discuție. Nu vor fi descoperite alte for­me de viață în galaxie și nici nu vor fi posibile te­le­por­tările fără ca bucăți din noi să nu rămînă în urmă. Nici măcar nu vor fi puși stîlpi de înaltă tensiune în satele din România care nu au curent electric sau să fie trasă apă curentă peste tot, iar gaz nu se știe dacă va mai fi și în orașele mari.

Este posibil ca în România anului 2030 să existe un stat în stat, avînd în vedere că părțile din centru și vest sînt total detașate de restul țării și că legătura dintre aceste părți mai înstărite sînt legate de partea de est, Moldova doar de un pod. Chiar mai rău, din țara noastră nu va mai face parte Transilvania sau nici un sat în care locuiesc unguri. Jumătate va apar­ține Ungariei, o parte încă va dori unirea cu Re­pub­lica Moldova, dorință pe care doar românii nostalgici de acolo o au, iar cealaltă parte va involua și oamenii de își vor cumpăra boi, cai, vaci și se vor apuca de agricultură pentru a supraviețui vremurilor.

Unii oamenii de cultură o să-și frîngă mîinile pe tastatura sau vor vorbi în zadar despre cît este de important să avem o identitate și vor încerca să mai salveze pe cei cîțiva studenți care vor mai fi pe pămînt românesc. Restul vor fi fi și ei plecați acolo unde sistemul îi dă o șansă să facă ceea ce-i place.