Niște nemți mai mici

Poate nu-i cea mai răspîndită și a­preciată idee, dar mi-ar plăcea, mă­car ca experiment, să vină o pe­­­rioa­dă la conducerea țării, ca pre­șe­din­te, un neamț. Fără prea multe legături cu România, ca să nu aibă vreun in­te­res ascuns, doar să fi ur­mă­rit știrile în ultimele șase luni, să știe în mare cine de unde fură și pe unde-și joacă politicienii banii de bu­zunar. A nu fi înțeles greșit, nu mă refer la vreun maniac cu porniri neo-na­zis­te, doar unul precis, pentru care nouă dimineața e nouă, un milion de euro e un milion și nu „op’ sute și ce mai adunăm de la băieți” și care cînd spune „facem” nu gîndește de fapt „cine-o să știe?”. Bineînțeles, n-ar veni singur, că un om nu spală ța­ra murdară și sub covor, ci cu o în­­treagă echipă guvernamentală, de­­­putați, senatori și tot tacîmul. Poa­te ministrul de finanțe ar fi el­ve­țian și cel de la cultură britanic, sau poa­te chiar un rus la apărare, dar în rest – nemți.

Și-ar avea o politică simplă, fă­ră teorii prea complicate: cine fură sau favorizează e dat afară. De­fi­nitiv. Eventual să fie trimis undeva în Cra­iova să păzească praz pe 600 de lei pe lună, unde i se dă un televizor gratuit și cu abonamentul plătit, dar care să prindă numai Re­a­litatea și Antena 3. Să vadă de unde-a plecat. Cine-i prins dormind în vreo ședință de Guvern e trimis acasă pentru o lună și din cînd în cînd să se facă teste aleatorii de cu­noștințe de politică, poate poate ar vota vreu­nul o lege fără să știe pe ce pune ștam­pila. Ocazional s-ar fa­ce și ve­rificări la doctrine, prin partide, să nu dea, Doamne fe­reș­te, vreun șef de grupare politică de dreapta să a­dop­te măsuri populiste.

Și cin’ să vină la conducerea u­ni­versităților? Niște nemți mai mici.

Ioan STOLERU