Narav de roman

Romanul s-a nascut obosit. Si de atunci, se odihneste, cum ii sade lui bine, incepind cu 1 Decembrie. De fapt, mint, tot cum ii sade bine, a inceput de fapt pe 31 octombrie, cu Haloween-ul – adica Halain, ca romanul il sarbatoreste inainte sa-l poata pronunta. Reiau, continua cu Sf. Nicolae, un Mos Craciun mai mic, dar destul de neimportant cit sa nu se intrebe copiii de cred sau nu in el. Urmeaza Ajunul, apoi prima zi, a doua si a treia, ca sa aiba Pro TV-ul timp sa dea din nou toata seria “Singur acasa”.

Nici nu s-au digerat racitura de porc si salata de boeuf, ca se ciocneste de Revelion, cu putina organizare, la o cabana, unde trebuie sa stea trei zile daca tot merge, atit cit sa chefuiasca si de Sf. Vasile. Printre cheflii e musai sa fie si un Ion & Co. (fiecare are unul), asa ca nimeni nu se simte vinovat daca se mai imbalsameaza Revelionul pina pe 7 ianuarie.

In februarie, romanul se iubeste fertil, dar anul asta mai cu seama de Dragobete, decit de Sf. Valentin, sa mai fie si de-al gliei. In acelasi spirit vine 1 Martie si Ziua Mamei, cind da cu punga martisoare colective, potcoave, cosari, flori, felicitari cu versuri ieftine, iar daca e mai acatari, medalioane de aur si, pentru nemultumite, masini. Pe orice se poate pune o funda mare, in alb si rosu, cu ciucurii atirnind ciufuliti.

Urmeaza Pastele, prima si a doua zi de Paste, 1 Mai, 1 Iunie, 15 august, 23 august. L-ar prinde panica sa stie c-a sarit peste vreo una.

Laura BABAN