Monstrul și copilul care nu aude

Pastila de după Niciun comentariu la Monstrul și copilul care nu aude 13

Cînd te cheamă, tu trebuie să vii. Să răspunzi îndată ca Dumnezeu la o rugăciune. Așa ar vrea rugătorul, cel puțin. Să te maschezi, să te bi­ciu­iești singur pe spate ca să-ți iasă prin po­rii mici obiceiurile statornicite și mari, de nemișcat. Să-ți trădezi și să-ți pă­ră­sești ceilalți monștri cu chip de lut și să-i alungi ca pe muște încălzite la bec ca-ntr-un bordel ordinar. Să-ți a­min­tești că, în sesiune, răspunzi de un sin­gur monstru.

Unul care cere mîncare, apă, a­te­n­ție, chin, grijă, foame, somn, ne­somn, libertate, răsuflare, încarcerar­e, sufocare, lanțuri, flori și spini. Mai mult nu. Rareori merge atît de de­par­te și se alintă atît de urît încît să-ți cea­ră viața cu totul. Dacă o face, însă, tu trebuie să i-o dai. Pentru că tu n-auzi de dopurile groase din urechi prin ca­re numai urletul lui trece, fîlfîindu-ți printre simțuri. Tu ești un copil, nu știi să le scoți la timp, te lași mîncat de ciuda monstrului și-l lași pe el să mă­nînce, hulpav, din tine.

Ai două capete de lume, în­ce­pu­tul și sfîrșitul, prima și ultima încerca­re. Între astea două pietre de moară te prăpădești de muncă. Pentru că su­fletul îți cere cleveteală, frică, a­te­n­ție, ură, grijă, conspirație, eșec, reu­și­tă, milă, izolare, oameni, lanțuri și spini. Și uneori mai mult. Vrei să știi că și alții mănîncă tot buruieni țe­poa­se, vrei să le auzi prăbușurile, să n-ai milă, să privești cum te-au privit și ei cînd ai căzut.

Și-asculți, asculți cu urechile sur­de și nimic nu trece de dopul îm­pins de monstrul tău înăuntru. Așa că zgîn­dărăști ca pe-o rană uscată mototo­lul care te surzește și-l scoți. Și-ncepi s-auzi, ca-ntr-un război, monștri tu­tu­ror, opărindu-și limbile ca să se fa­că auziți în urechile astupate ale fie­căruia. Un singur lucru trebuia să faci. Să-ți asculți monstrul pînă la capăt, ca un copil surd, ca să n-auzi de ce ur­lete au nevoie alții ca să treacă prin sesiune.

Autor:

Anca TOMA

Redactor-șef adjunct la Opinia studențească, student în anul al III-lea la Departamentul de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la UAIC.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top