Mic poem în proză

Eu știu povestea asta despre un băiat în­­drăgostit de-o pictoriță, Anișoara. Stu­dent la Info, coșuros și cam ti­mid, ăsta e Ba­­sarab. Cu cîte-un trandafir, de cele mai mul­­­te dăți ofilit, și c-un zîmbet care-i des­­pă­turea niște dinți gălbejiți, mergea en­tu­ziasmat la fata cu vopseluri să-i spună că o iu­beș­te. De fiecare dată mai mult decît ul­­tima­ oară cînd s-au văzut. Ea nu credea că-i posibil să se adune chiar atîta dragoste în ghemul ăla de om, așa că trecea la lu­cruri mai serioase. De pildă, spartul co­șu­rilor. Dră­găstoasă, îi apuca capul între mîi­ni­le-i alea cu de­gete lungi și strîmbe, și-i analiza­ meticulos mai întîi fruntea, pe urmă na­sul și-apoi bărbia. Iepurrraș, îi spu­nea ea, azi am pictat o bucată de cer. Mîi­ne mai pictez una, și tot așa, pînă strîng tot cerul pe pînzele mele. Încîntat de așa planuri, idealiste, iepurașul se uita afectuos la Anișoara, zîmbin­du-i pe sub mustăți.

Cînd i s-a terminat tubul cu vopsea albastră, Ani­șoa­ra a început să plîn­gă. S-a gîndit că n-o să aibă tot cerul numai pentru ea niciodată și, cînd și-a dat seama de gra­vitatea a ceea ce-i trecuse prin minte, s-a așezat spe­ri­ată pe pat, plimbîndu-și neliniștită un deget prin gură. Cred că m-am maturizat, își spune ea sieși c-un aer secretos. Neștiind cum se procedează în astfel de si­tu­a­­țiuni, se ridică și își netezește pliurile de la fustă. Des­cul­ță, cu mîi­ni­le frămîntîndu-i-se în dreptul burții, se-ndreaptă spre bucătărie. Acolo își um­ple un pahar cu apă, desface o bomboană și o vîră în gură, plimbînd-o tac­ticos de pe o parte pe cealaltă a limbii. Fir-ar, e de men­tă! O scuipă și le sor­tează pe celelalte din pungă: menta e luată și pusă deoparte. Rămîn trei gră­măjoare a cîte opt, zece și unșpe bomboane. Le aranjează, pe rînd, în formă de A și B. A de la Anișoara. B de la Basarab. Mai face și-un U. Învățase odată, la matematică, despre o o­perație care se nota cu u mare și se numea reuniune- re­uniunea a două mulțimi A și B. Chicotește și glă­su­ieș­te cu o voce solemnă: reuniunea mea și-a lui Ba­sa­rab.

Hm, ne-am putea căsători și-atunci bomboanele mele ar fi bomboanele lui, iar bomboanele lui ar fi bomboanele mele. Noi am avea, împreună, bomboa­ne cu două arome: portocale și mere. Căsătorie, deci.