Mi-am dorit să fiu tractor

Gheorghe a fost toată viața trac­torist. De mic și-a dorit să conducă semeț tractorul prin sat și să-l privească de pe zoană mîn­druțele, sîm­băta, cînd se întoarce de la cîmp. Cu greu au reușit ai lui să-l dea la școala de tractoriști și mai cu greu să-i cumpere tractor. Dar și-a văzut visul cu ochii și s-a ales și cu o minune de fată lîngă el, pe care a luat-o de soață.

Viața lui a luat însă un alt drum cînd în ziarul de duminică, a văzut că în urma unor statistici, zodiei lui nu i se potrivește meseria de tractorist. „Aici scrie că eu trebuia să mă fac avocat”, îi spune cu vocea tremurîndă soției sale, și, pus pe gînduri, Gheorghe decide că nu se poate pune cu specialiștii, iar singura soluție e să se apuce de treabă, să devină specialist în drept.

Din satul său, omul pleacă cu trei haine-ntr-o valiză la Școala de Avocați, fără să se uite-n urmă la femeie și copii.

***

După șase ani de școala, Gheorghe se întoarce acasă, unde își găsește copiii mari și soția-n pat cu vecinul de peste drum. Trac­­torul stă ruginit în spatele casei iar pe lanul de pămînt necultivat bu­ruienile ajung pînă a brîu. Sticla de țuică stă goală după du­lap de parcă nu s-a mai atins nimeni de ea de cînd el a plecat. Enervat, omul a­prinde focul aproape stins din sobă cu foi din cursurile pe care le-a învă­țat cu atît drag.

Gheorghe și-a dorit toată via­ța să fie tractorist. Acum că e om cu scaun la cap și merge îmbrăcat la patru ace pe uliță unde nu atra­ge decît privirile curioase ale trecă­­to­rilor. Iar la el în sat, n-au auzit de tribunal decît răufăcătorii. În cazul lui, statisticile au dat greș.

Alexandra ȘANDRU