Meduza de la malul marii

Cine nu a cazut in cap cind era mic nu e artist. Asa se aleg cintaretele cu plete blonde, actritele de telenovele pentru adolescenti si stilistii care nu fac decit sa-ti scape foarfecele in cap. Dupa cucui.

In functie de marimea acestuia, societatea te ridica in rang. Cei care doresc sa mai urce o treapta se mai dau cu capul de pereti, mai inventeaza o cazatura din pat si gata. Muzele se aduna in jurul tau ca gainile in jurul gospodinei cind iese cu banita de porumb. Asa a luat nastere si “Poseidon”, nascut din spuma marii, pe care l-am intilnit in acceleratul de Costinesti acum doi ani.

Era la pantaloni scurti si nu avea fir de par pe picioarele bronzate uniform. Isi intreba colegul din stinga daca nu a uitat placa de indreptat parul acasa sau daca nu a depasit cumva cantitatea de carbohidrati din punga de snacks-uri. Si, ca orice artist masculin care isi respecta meseria, s-a luat de fetele din compartiment. Ni s-au adeverit banuielile de la inceput, si anume ca nu-i lucru curat la mijloc. Baietii erau dintre acei artisti care stiu sa-si foloseasca muschii si sa-si asorteze cravata cu boxerii, deoarece lucrau doar in aceste doua piese. Ignoranta si privitul nostru indiferent pe fereastra i-a cam enervat, le-a deschis apetitul pentru demonstratii.

“Acu fac aici un numar, in usa compartimentului, sa vedeti cine-s eu. Pai eu cistig bani cum nici nu visati voi! Merg in strainatate. Am avut femei pe care le vedeti voi numai pe la televizor, d’alea, cu diamante in dinti”. Toate ca toate pina ce stripper-ul revoltat ne-a spus ca daca ne vede pe plaja ne confunda cu niste meduze. Am uitat sa-l intreb de ce a ales sa plece cu trenul, intr-un compatiment vecin cu toaleta si cu toate miresmele umane, de ce si-a lasat par linga buric si de ce si-a permis sa intre in vorba cu noi daca nu am aparut inca la televizor. Dupa doua zile l-am revazut dansind ca animator in una din masinile de pe plaja. Avea parul cret si o bucata de material in fata, exact ca Tarzan.

Paula SCINTEIANU