Manifestul pictorului sarac

Doi lei tubul de Tempera, cinci lei un penson din par de veverita si vreo douazeci de lei cadrul de lemn pe care pinza teapana asteapta pata de ulei. Inmultit cu trei culori primare, trei secundare, cinci tertiare, zeci de nuante, sute de incercari esuate. Artistul amator isi face calculul si nu-i mai ramin nici macar bani de tigari.

Cind vrei sa-ti construiesti o cariera de pe urma unui hobby atit de costisitor, trebuie sa speri ca o sa dai lovitura rapid, altfel ajungi la sapa de lemn. Dar “lovitura” lui refuza sa-si faca aparitia. “Poate o sa fumez creioane de acum inainte”, isi spune el descupanit, uitindu-se lung la un B2. Viata lui seamana mai curind cu cea din filmul “Art School Confidential”, unde tipul talentat, eroul, este tot timpul depasit de cei cu lucrari proaste bine argumentate. Nu de putine ori s-a simtit ca-n scena cind un tampon lipit intr-o ceasca de cafea a trezit admiratia profesorilor si a colegilor. “Imi place sa-l consider un manifest impotriva exploatarii femeii, care prin lucrarea mea este reprezentata prin nimic mai mult sau mai putin decit un obiect” si aplauzele rasuna.

Cineva l-a pacalit, pesemne, ca destinul pictorului e sinonim cu viata boema, cu frumosul, cu hedonismul. Nici vopsele nu mai are, doar niste nuante dubioase.

Nici pensule, toate jumulite si pietrificate in ulei. Dar speranta nu e pierduta, caci degetele pline de culoare incep sa se joace pe pinza si sa lase dire de galben fosforescent si verde aprins dintr-un capat in altul. Apoi se indeparteaza de pinza, ginditor, si incearca sa-si dea seama ce lipseste din ansamblu. Curind, resturi din ascutitoarea de creioane, cuie si pioneze, o sfoara si un toc de pantof isi gasesc loc pe pinza lui. “Evrika!”, striga in gura mare. A reusit. “Il voi numi “Lupta-incrincenata-dintre-natura-vulnerabila-si-expansiunea-distructiva-a-civilizatiei-umane-Manifest-pentru-intoarcerea-la-adevaratele-valori-prin-renuntarea-completa-si-ireversibila-la-confortul-tehnologiei-atit-de-daunatoare”. Ar trebui sa iasa un pachet de tigari”.

Anca MATCOVSCHI