Lumea mea de atunci

Cînd eram de-o șchioapă, lumea mea era a prințeselor văzute în desenele animate, a oamenilor simpli, înțelegători și mereu amabili. Nu știam ce-i răul, știam doar că unele persoane sînt mai puțin bune, altele extrem de bune, sau, cel puțin, mie așa îmi zicea mama. Oamenii răi nu existau în lumea copilăriei mele.Viața mea era tărîmul prin care mergeam veselă, fără momente de tristețe, cu zîmbetul pe buze mai tot timpul. Alergam, mă plimbam prin iarba verde cu rouă dimineața, îmi puneam cizmulițe ca să fug prin bălți cînd ploua șitoată ziua dansam. Trăiam totul cu o bucurie pe care acum nu știu dacă o mai am. Vedeam doar binele și frumosul din oameni, din lucruri și nu conștientizam că există părți mai puțin plăcute ale vieții. Mama mă vedea ca pe un copil cu o energie fenomenală, cu un caracter puternic și zglobiu.

Prin ochii copilului din mine, timpul nu era măsurat, era trăit la intensitate maximă. Eram în culmea fericirii cînd ieșeam să mă joc cu prietenii, să culeg cu cea mai bună colegă florile de mușețel de pe lan și să ne facem cununi din spicele grîului. După-amiezile erau momentele noastre trăite din plin și nu ne deranja nimeni. Uitam să vin acasă cînd îmi spunea mama și întîziam mai mereu. Fetița Diana iubea soarele și luna, răsăritul și apusul, zilele și nopțile și tot ceea ce oamenii mari, în fuga lor zilnică, nu văd că au în jurul lor. Atenția unui copil este îndreptată în toate direcțiile și așa eram și eu. Eram micul explorator al familiei.

Lumea mea era a copilului curios. Puneam întrebări părinților tot timpul și încercam să descopăr tot ce e în jurul meu. Cred că așa face fiecare copil, mai ales cînd gustă prima dată ciocolata, cînd plonjează și se lovește, cînd vede lucrurile noi pe care adulții le cred deja banalități. Ăsta-i farmceul copilăriei: noutatea fiecărui obiect pe care îl întîlnești. Primul pas făcut, prima căzătură, primul plîns, primele cuvinte spuse și entuziasmul părinților, prima iubire de la grădiniță pe care o ții minte toată viața…toate astea și multe altele pe care doar copilăria ți le oferă. Să trăiești cu gingășia, puritatea unui copil e cel mai frumos mod de a-ți petrece viața. Prin ochii lor, lumea e doar a frumosului și a zîmbetelor calde din fiecare zi. Diana de acum poartă zîmbetul de atunci cînd are zile mohorîte, cînd ceva nu-i merge bine și totul parcă revine la normal.

de Diana Nechita